La 51 de ani, actriţa pe care au descoperit-o consumatorii de film din toată lumea abia prin „Pacientul englez”, filmul lui Anthony Minghella, povesteşte într-un interviu publicat în „The Guardian”: „Visez adesea c-o să renunţ la actorie şi o să-mi iau lumea-n cap, adică o să fac cu totul altceva. Să mă alătur unei comunităţi, [...] Citește în continuare
În lume
„Văd în tine vechea nouă Europă, o Europă care şi-a păstrat amintirile, şi pe cele bune, şi pe cele rele, şi pe cele luminoase, şi pe cele întunecate. (…) Sper ca aceste două tipuri de amintiri şi, mai ales, conştientizarea şi regretul care au urmat după ceea ce eu numesc memorie <sinistră> să te ajute, [...] Citește în continuare
Are 51 de ani şi se numără printre cei mai importanţi dramaturgi contemporani din lume. În prezent este cel mai jucat dramaturg european în viaţă. A scris 40 de piese de teatru, traduse în peste 40 de limbi, dar a publicat şi proză scurtă, roman, eseu, poezie şi literatură pentru copii. Numele lui apare pe [...] Citește în continuare
Unul şi Celălalt, adică două personaje fără nume, se află într-o bărcuţă şi se îndreaptă spre un golf dintr-o insulă. Însă unul cârmeşte modesta ambarcaţiune mai departe, spre ocean, dar cade (sau se aruncă) de la bord în adâncuri. Astfel arată, grosso modo, piesa cunoscutului dramaturg norvegian Jon Fosse (cam hazardat şi inadecvat supranumit „un [...] Citește în continuare
La 83 de ani, pe care i-a împlinit luna trecută, cunoscutul dramaturg american, despre care nu se ştie exact unde s-a născut (undeva în statul Virginia, cei mai mulţi susţinând că la Washington), se pregăteşte că primească o distincţie importantă în cultura de peste Ocean: la sfârşitul anului, i se va decerna într-o ceremonie oficială [...] Citește în continuare
Un tur al presei britanice de săptămâna trecută este suficient să-ţi întărească impresia că agitata, hiperactiva viaţă teatrală din Marea Britanie nu înseamnă, cel puţin nu anul acesta, numai lapte şi miere, numai spectacole unul şi unul, artişti şi manageri dedicaţi şi încasări de miliarde de lire. Înseamnă, la nivelul valorii, aşteptările mari ale criticilor [...] Citește în continuare
Devenit unul dintre cei mai mari dramaturgi ai secolului, iar apoi cel mai jucat dramaturg american, rebelul Tennessee Williams şi-a jucat cartea până la sfârşit şi nu s-a dezminţit niciodată nici prin operă, nici prin biografie. [...] Citește în continuare
Cea mai recentă creaţie scenică a celebrului regizor care şi-a petrecut ultimele decenii la teatrul parizian Bouffes du Nord este un spectacol după una dintre operele irezistibile ale celui mai cunoscut, dar şi a celui mai misterios copil-minune din istoria culturală a Europei. [...] Citește în continuare
Helen Mirren, Isabelle Huppert, Jude Law sau Denzel Washington sunt câteva dintre vedetele cinematografiei care au spus, în diverse momente, că tânjesc să se întoarcă pe scenă, să părăsească platoul de filmare şi să revină la experienţa directă a teatrului. Nu ştim, fireşte, câtă sinceritate şi câtă ipocrizie există în asemenea declaraţii, doar uneori de [...] Citește în continuare
O nouă tendinţă sau mai bine zis o nouă practică se consolidează în peisajul teatral newyorkez. Spectacolele-lectură sau pur şi simplu lectura publică a pieselor înainte să demareze o montare atrag un public din ce în ce mai numeros şi sunt din ce în ce mai agreate şi de artişti. Teatrele şi centrele de cercetare [...] Citește în continuare
Misterios şi fără îndoială elitist, spectacolul de muzeu nu are nevoie, în viziunea puriştilor, de teatralitate. Ar fi redundant şi, mai mult, “dulce peste dulce se zahariseşte”. Dar iată că un cunoscut regizor francez, care este de altă părere, a fost ales de bătrânul şi anchilozatul Luvru, încremedit în comorile lui inhibante, care a făcut [...] Citește în continuare
Criticii de teatru şi jurnalişti culturali de pe Ocean susţin că showurile horror din case imunde, care atrag un public peste 18 ani, dispus să plătească un bilet destul de costisitor ca sa să vadă ceva greu de descris. Într-un fel de vizuină numită „The NYC Haunted House” (spectacol dintr-un fel de pivniţă, în care [...] Citește în continuare
Imaginaţi-vă un autobuz uriaş, transparent, în care se cântă şi se dansează, cu 40 de ecrane video şi sute de lumini incorporate, o hurubaie în negru şi roşu neon, având înălţimea maximă permisă de lege, cu sisteme audio performante, cu 49 de locuri, fiecare cu pernuţă, un vehicul transparent, cu spuneam, astfel încât trecătorii văd [...] Citește în continuare
Avignon 2010 : Angelica Liddell şi Christophe Marthaller Artele vizuale sunt saturate de violenţă. Acest sentiment de preaplin provine atît dintr-un efect de recunoaştere a lumii pe platoul de filmare – care se erijează în a-i fi icoană, menită, zice-se, să-i înregistreze tresăririle şi agresiunile care agită prezentul – cît şi din limitele înseşi ale [...] Citește în continuare
