De peste douăzeci de ani, piaţa culturală din România se zbate între modelul dependenţei administrative şi libera iniţiativă. Banii (ah, banii!) nu-s de găsit nici la stat, nici la “privaţi”. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional gestionează bugete de douăzeci de ori mai mici decât ar fi normal într-o ţară europeană (aproximativ 0,1 % din produsul [...] Citește în continuare
Opinii
Simona Flueraru Nu tot ce zboară pe Facebook se mânâncă sau, altfel spus, nu orice apare pe Facebook merită creditat ori luat prea în serios. Sau, mă rog, dacă eşti scutit de la viaţa reală (deşi probabil unul dintre criteriile pentru acceptarea sau păstrarea unei prietenii virtuale, întru pildă, poate fi împrumutat din viaţa reală, [...] Citește în continuare
Ce fac absolvenţii? Câţiva, cu siguranţă, vor reuşi. Cam 10 la sută din numărul total al unei promoţii. Vor intra în teatru sau/şi vor face film. Dar câte teatre pot primi, în fiecare an, atâţia şi atâţia absolvenţi? [...] Citește în continuare
Trăim un delir continuu. Farsa e la mare preţ, pentru că şi farsorii sunt cocoţaţi în scaunele puterii. Impostura se generalizează, jaful e singurul scop care-i mai împinge pe guvernanţi la acţiune. Odios peisaj din care fug toţi cei care îşi păstrează onoarea şi reprezintă competenţe umane şi profesionale! Fug de frică să nu fie [...] Citește în continuare
Nu fac politică. Sunt antitalent şi din principiu nu îmi dau cu părerea despre subiecte la care nu mă pricep. Astăzi, în schimb, îi sunt recunoscătoare lui (…)escu. Îmi demonstrează live, zi de zi, ce înseamnă pentametru antic şi mai ales ce efect produce. Ştiam doar în teorie despre efectele cathartice ale versurilor lui Eschil, [...] Citește în continuare
Iată o temă de dezbatare pe care a lansat-o recent cotidianul britanic The Guardian, pornind de la un caz concret. Morgan James, o actriţă care a participat la vizionarea unui spectacol, la avanpremieră, a aruncat cu vorbe de ocară pe Twitter la adresea spectacolului cu pricina. Pe de o parte, artista a fost cinstită: a [...] Citește în continuare
Nici hazul de necaz nu mai e ce a fost; greu îşi mai face efectul. Nu mai e loc de ironie şi subtilităţi când râsul tembel al mitocanului la bancul prost răsună acum la Capşa... [...] Citește în continuare
Televiziunii române îi datorez primul spectacol Caragiale pe care l-am văzut: O scrisoare pierdută, în regia lui Sică Alexandrescu. Era versiunea de după 1962... [...] Citește în continuare
Iurie Darie este între primele, cum se zice azi, vedete tv din România. Mi-a fost, în copilărie, unul dintre cei câţiva desăvârşiţi prieteni de la televizorul meu Rubin 2. Erau trei: Daniela şi Aşchiuţă şi el, Iurie Darie, care îmi desena poveşti. Era tânăr, brunet şi foarte frumos. Eram fascinată de pătratul ecranului din care [...] Citește în continuare
Într-un recent interviu pe care mi l-a acordat pentru revista noastră, regizorul Andrei Munteanu spunea că şi-ar „dori ca şcoala să pregătească Actori, nu prestatori de servicii artistice” şi „să se revină la sistemul de cinci ani de actorie şi nu de trei, cum sunt acum”. Pentru că nu era locul, am punctat doar această [...] Citește în continuare
Eu am curiozităţi. Puerile sau serioase, în funcţie de anotimp. Şi nedumeriri am. Mă şi mir din când în când. Cel mai des mă revolt. Undeva între întrebare şi indignare stă dilema mea de azi: pentru cine facem teatru? Cine sunt cei care umplu sălile? De ce? În fond, ne cunoştem publicul? Orice manager sau [...] Citește în continuare
Îmi amintesc de o seară de aprilie. Era luni. În orar, de la 7 la 8 – Educaţie fizică. La 7 fără 5 minute fugeam pe holurile şcolii, spre cancelarie, în căutarea profesoarei de sport. Niciodată nu chiuleam şi când mă învoiam o făceam motivat. Acum era vital să ajung acasă cât mai repede. Profesoara [...] Citește în continuare
Considerat cel mai important eveniment de gen din lumea teatrului (de fapt, e singurul…), Gala Premiilor UNITER se va desfăşura în acest an, deloc întâmplător, exact în locul unde, în 1993, a avut loc prima ediţie, la Teatrul Odeon. Cu acest prilej, Uniunea Teatrelor din România (UNITER) pune la dispoziţie filmuleţul cu înregistrarea acelui moment. [...] Citește în continuare
Gustul publicului pare să fie suveran. Alegerile repertoriale şi propunerile regizorilor se subordonează unei legi nescrise: montăm spectacole uşurele, amuzante, cu vedetele teatrului, umplem sala, vindem bilete şi toată lumea e fericită. Spectatorii aplaudă cuminţi, actorii se bucură de succes, domnii de la primărie văd încasări şi-am încălecat pe-o şa… Povestea neromanţată şi clasicizată deja [...] Citește în continuare
