Gala Hop se reinventează. În acest an, ajunsă la ediția a XVI-a, Gala se schimbă cu totul. Nu se mai întâmplă la Mangalia, în sala unde a fost în ultimii ani, ci se mută în celebra Vox Maris din Costinești. Concursul își schimbă, și el, în mare coordonatele și se vrea „spectaculos”, show în toată [...] Citește în continuare
Opinii
Studiul Publicul bucureștean de teatru, realizat în decembrie 2012 de IMAS, la cererea Teatrului Nottara, a fost dat publicității recent. Una dintre principalele concluzii, menționată într-un alt articol publicat de revista noastră, este că teatrul nu duce deloc lipsă de amatori, lucru de altfel vizibil cu ochil liber în sălile de spectatol din București. O [...] Citește în continuare
Este tânăr și educat, adică absolvent de studii superioare. Utilizează frecvent, dacă nu zilnic, Internetul și câștigă peste 1500 de lei pe lună. De majoritatea teatrelor private sau independente nu a auzit sau, dacă le-a văzut vreun spectacol într-un club, nu prea le ține minte numele. Este deschis și călătorește în străinătate, e mare amator [...] Citește în continuare
Super-eroul La început te joci: puţină imaginaţie şi eşti personajul preferat din desene animate. O pătură legată în jurul gâtului e mantia perfectă, un băţ oarecare e la fel de letal ca o sabie laser, cizmele tatălui, mănuşile de piele ale mamei, gata povestea. Loveşti aerul şi inamicii cad seceraţi. Eşti super-erou. La serbări primeşti [...] Citește în continuare
Îmi amintesc cum, în contradictorii ani ’80 (săraci pe de-o parte, cenzuraţi pe de alta, dar incomparabil mai bogaţi spiritual decât prezentul pricopsit şi liber), pândeam cu înfrigurare fiecare apariţie a almanahului Gong, un supliment anual al revistei Teatrul. Nu numai pentru conţinutul său tematic – chiar bogat (retrospectiva stagiunii, interviuri, eseuri, istorie de teatru, [...] Citește în continuare
Ipoteza de la care pornesc este accea că echivalentul contemporan al tragediei antice este violenţa; la catharsisul începutului de secol XXI nu se mai poate accede prin milă şi teamă, ci doar prin defularea violenţei latente care populează subconştientul individului atât de bombardat cu factori nocivi – de la o banală ştire de jurnal şi [...] Citește în continuare
Manipularea este o artă. Reprezintă acţiunea prin care un actor social este determinat să gândească şi/sau să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune. Dincolo de percepţia generalizată a propagandei şi a manipulării nocive, sensul acestui termen nu trebuie automat asimilat cu efecte dăunătoare. În cazul de faţă nu [...] Citește în continuare
Dincolo de metafore genral valabile, lumea chiar e o scenă, iar noi suntem într-adevăr actori. La modul cel mai propriu. Împrumutul limbajului de specialitate în domenii deloc artistice a făcut ca astăzi să avem actori politici, teatre de război şi ieşiri la rampă – fraze care încet-încet se înscriu într-un limbaj de lemn gazetăresc, forme [...] Citește în continuare
Când am primit emailul Catincăi Drăgănescu, care mă invita să particip la „Small Mecena Party şi Small Mecena Lounge”, n-am ştiut dacă să mă bucur sau să mă întristez. Catinca Drăgănescu este absolventă a secţiei de regie teatru a UNATC Bucureşti, iar montarea ei „Chip de foc” a primit la Gala Absolvenţilor de anul trecut [...] Citește în continuare
La vremea când s-a petrecut, povestea Irinei Cornici, tânăra moartă în munţi, într-o mănăstire din Moldova, crucificată de maici şi de preot, cum a scris toată presa din ţară şi din străinătate, a făcut înconjurul lumii, devenind subiect de primă pagină săptămâni la rând, abordat cel mai adesea senzaţionalist. Apoi, povestea a devenit roman, după [...] Citește în continuare
Myra Iosif În ciuda crizei această toamnă „a nemulţumirii noastre” a rodit o puzderie de evenimente scenice, prilejuite de calendare omagiale, centenare, bicentenare etc. Autori clasici şi moderni, în operă, balet, dans, teatru, pantomimă, mai toate muzele au intrat într-o horă comună antrenând curiozitatea spectatorilor şi lăcomia cronicarilor. A urmat o intensă trepidaţie, agitaţie verbală [...] Citește în continuare
Pentru cine facem artă? Cui ne adresăm? De ce ne dăm silinţa? Răspunsul sincer nu este şi cel corect. În mod normal, arta, fie ea teatru, film, muzică, dans… happening sau work in progress sau instalaţie sau ce o fi ea să fie, e pentru public. Omul nevinovat, plătitor de bilet, doritor să consume un [...] Citește în continuare
După unsprezece zile de Undercloud, festival de teatru independent, încheiat pe 13 septembrie, şi în timp ce se află în desfăşurare un Maraton de teatru independent s-ar putea spune că mişcarea de teatru independent din România este puternică şi sănătoasă. Greşit! Nu este nici puternică, nici cu adevărat sănătoasă. Este concluzia de după unsprezece zile [...] Citește în continuare
Despre sfinţii mimi, acei câţiva actori care, în istoria creştinismului, s-au convertit pe scenă, devenind din detractori şi batjocoritori ai Tainelor apărători înfocaţi ai unei religii pe care au trăit-o într-un moment de har şi au înţeles-o în acest fel, se vorbeşte puţin. Nu sunt foarte mulţi, dar cazul lor este în aceeaşi măsură relevant [...] Citește în continuare
