Nu ştiu alţii cum sunt, vorba aceea, dar eu, bufon sceptic, nu cred nici azi că haina-l face pe om. Vă spun din prima, fiindcă, dacă Domniile Voastre sunteţi de altă părere, n-are rost să citiţi vorbele pe care le înşir eu aici, pe hârtia virtuală. E vară, dragii mei, şi articolele din publicaţii se [...] Citește în continuare
Critica criticii
Simt că soarte îşi râde de mine, pe cuvânt. Şi nu e prima dată. Mi-a făcut-o de atâtea ori. Acum şi-a găsit să-mi arate iar că nu sunt decât un vierme nemuritor, care degeaba trăieşte de atâtea secole. Deşi e sceptic, are iluzii doldora. Socoate că nimic nu-l mai poate surprinde, că ştie mersul tuturor [...] Citește în continuare
Despre atât de mediatizatul Festival Internaţional de Teatru de la Sibiu, care sfidează criza, strâmbăturile din nas, invidiile şi niscaiva obiceiuri mioritice, o piatră de moară atârnată de gâtul neamului, n-am ce să mai povestesc săptămâna aiasta. Cu gândul la valurile alea care se izbesc de mal cuminţele, prea cuminţele, sau de stânci, furioase, prea [...] Citește în continuare
Of, dragii moşului, tare mă doare inima asta şăgalnică ce a îndurat atâtea, iar creieru-mi e în suferinţă că timpul este necruţător chiar şi cu nemuritorii ca mine. Pârdalnicul ăsta mi-a hodorogit într-atât oasele şi-mi chinuie aşa de tare trupul, că nu pot sta la minunăţia de festival din Hermannstadt până la sfârşit. Printre picături [...] Citește în continuare
Vă spunem eu, acum mai bine de un an, că n-am habar cine e sau cine ar putea fi Dieter Topp, autorul care semenează în stil inconfundabil în www.artactmagazin.ro. Şi nici nu m-am luminat între timp, nu în sensul că n-am descoperit persoana în carne şi oase, eul biografic, cum s-ar spune în teoria literaturii [...] Citește în continuare
Românul nu s-a născut deloc poet, vă zic eu, românul s-a născut comod şi trăncănitor, că doară „de la Râm ne tragem şi cu-ale lor cuvinte ni-s amestecate”, cum zicea cronicarul vostru la începuturile întârziate peste poate ale literaturii naţionale. Comod până la Dumnzeu şi chiar mai sus, dar „degrabă vărsătoriu” de cuvinte vinovate. În [...] Citește în continuare
Parcă multă vreme au trecut de la cea mai recentă Gală UNITER, pe onoarea mea! Parcă s-ar fi petrecut cu ani în urmă, nu pe 18 aprilie. Simţământul deloc întăritor de déjà vu nu l-a ocolit nici pe Yorick, care se dă sceptic, deşi e implicat sufleteşte şi nu poate fi cu adevărat sceptic… Când [...] Citește în continuare
Dragii mei, fireşte că nu sunt creştin, de niciun fel, dar asta nu înseamnă că n-o să profit şmechereşte de sărbătoarea de la sfârşitul săptămânii viitoare, ca să dau o fugă până-n creierii munţilor voştri să iau o gură de aer şi să mai vadă şi ochii mei un brad adevărat, nu unul pe computer. [...] Citește în continuare
Mă ţin ceva săptămmâni să vă luminez cu impresiunile mele nu despre primul val de receptare a recentului „studiu” după „Macbeth”, producţie a centrului de cercetare din cadrul Naţionalului bucureştean, semnată de Radu Penciulescu, întors din Occident şi retras în turnul de fildeş, inabordabil pentru „prostimea” care urmăreşte fenomenul teatral din România. Anunţat cu surle [...] Citește în continuare
Cu părere de rău vă vestesc că n-am izbutit să elucidez între timp enigma legată de necunoscutul Florică Ichim. Nu mi-a venit nicio idee salvatoare şi nici nu m-am răzgândit, astfel încât să mă lepăd de ipoteza precar expusă Domniilor Voastre săptămâna trecută. Domnul Florică Ichim, dacă există altundeva decât în închipuirea unui gazetar, de [...] Citește în continuare
M-am desfătat pe cinste săptămâna trecută cu firavele încercări ale unui new entry de la „Evenimentul Zilei”, pe numele ei Andreea Dogaru. New entry în jurnalismul cultural, ca să zic aşa, căci, altminteri, dacă Dl. Google te ajută la căutare, măcar atât cât să-ţi faci o idee, vezi că jurnalista cu pricina şi-a încercat condeiul [...] Citește în continuare
N-am cuvinte să vă spun ce mă mai desfăt câteodată citind gazetele dâmboviţene şi îndeosebi articolaşele încropite, fără umor şi fără discernământ, uneori fără nici un strop de chef, de “oficianţii culturii”, aleşi “pe sprânceană”! Este, pe onoarea mea, o plăcere adevărată, tare ca berea neagră adevărată sau ca aerul de munte. Cum sunt bufon [...] Citește în continuare
Yorick e în continuare mâhnit şi fără vlagă, sub cerul plumburiu al Bucureştilor, în vântul tăios care nu se hodineşte nici la început de martie, sub cerul apăsător, pe străzile în care nici zăpada nu e zăpadă, ci mâzgă sau de-a dreptul noroi. Aşa eram, dragii mei, şi anul trecut pe vremea asta, în aşteptarea [...] Citește în continuare
M-am tot gândit şi răzgândit, dragii mei, să comentez, atât cât mă ţin puterile, un comentariu care întâi m-a indignat şi apoi m-a binedispus. Atitudinea cu care e scris anulează orice posibilă importanţă a opiniei critice exprimate, astfel că textul nu face nici cât o ceapă degerată, iar autoarea îşi taie craca de sub picioare [...] Citește în continuare
