Nu ştiu ce părere au Domniile Voastre despre spectacolul “Dineu cu proşti” de la TNB. De fapt, nici nu contează, pentru că nu e “în chestie” momentan. Şi nici părerea unui bătrân clevetitor, care râde şi când e de plâns, nu contează, deşi eu am să mi-o spun, fiindcă oi fie eu bătrân, dar făţarnic [...] Citește în continuare
Critica criticii
Vă ziceam săptămâna trecută că m-am delectat cu ceva reacţii critice la noul spectacol al lui Andrei Şerban de la Teatrul Bulandra, care a stârnit un interes previzibil şi îndreptăţit. Cronicarii şi-au suflecat mânecile şi s-au pus pe treabă, mulţi dintre ei dornici să spună ce au de spus şi mai ales să arate, de [...] Citește în continuare
Cum era de aşteptat de la un pezevenghi răutăcios ca mine, care crede în potenţitalul artistic al aberaţiei, ca să mă exprim eufemistic, cum nu-mi stă nici în fire, nici în obicei, mă opresc săptămâna asta, când începe să se mai dezgheţe atmosfera, asupra unei capodopere a genului. Am răscolit eu ce-am răscolit ediţiile online [...] Citește în continuare
Bună să vă fie inima măcar vouă, dragi cititori, dacă eu par (deşi nu sunt) o cauză pierdută în acest sens! Sărmanul craniu vă salută încă o dată, în toiul iernii, de la gura unei sobe imaginare, numai bună de aprins închipuirea. Capitol la care nu stau rău, dacă am supravieţuit, la limita dintre viaţa [...] Citește în continuare
Zice o vorbă din popor că cine sapă groapa altuia cade singur în ea. Aud că asemenea panseuri ar concentra bunul-simţ al românului autentic, bun-simţ care în ţara lui Will se cheamă “common sense” şi e ilustrat în sute de proverbe şi zicători care spun acelaşi lucru, de pe vremea când puricele era împărat. Însă [...] Citește în continuare
Mi-ar fi plăcut, dragii mei, să scriu săptămâna asta despre făţărnicia dezgustătoare care domneşte în presa voastră şi în capetele şi inimile celor care o fac. Aş fi vrut să scriu despre cum s-au repezit semidocţii şi ipocriţii înnebuniţi după rating şi vânzări să scrie revoltaţi, cu un patos ridicol pentru că e mincinos, în [...] Citește în continuare
Nu fiţi atât de ipocriţi să mă faceţi să cred c-a fost cât pe ce să vă stingeţi de dorul meu în două săptămâni, că nu vă cred! Cum Doamne iartă-mă să duceţi lipsa unui tranca-fleanca expirat de secole, care pentru voi nu e o plăsmuire din mintea Marelui Will, ci un om în carne [...] Citește în continuare
Dragii mei, înainte să mă retrag la hibernat câteva săptămâni, am câteva nedumeriri vechi, pe care văd că metehnele culturii române de azi şi ale practicilor ei nu vrea nici în ruptul capului să mi le alunge. [...] Citește în continuare
Ceva să-mi meargă drept la suflet am descoperit zilele astea, cu întârziere, deh, ca la voi. Şi chestiunea vine de mă încălzeşte tocmai la ţanc, că iarna e urâţică pe la Bucureşti, iar teatrul nu mai prezintă interes pentru ziare, şi nici celelalte arte… Cine să mai dea bani pe pagini de arte, dacă tot [...] Citește în continuare
Staţi liniştiţi, departe de mine gândul de a vă bate la cap cu chestiuni de etică, teorie şi practică – mă iau peste picior, ştiţi bine – acum, când tocmai căutaţi prin ghete să vedeţi ce v-a adus Moşu’ ăla cel legendar, la origine un sfânt creştin, care făcea minuni pentru copii şi pentru fetele [...] Citește în continuare
Încâlcite sunt căile teatrului, credeţi-mă pe cuvânt! Pe zi ce trece mă conving de adevărul de fier ieşit din jobenul nemuritorului Gambeta! De veacuri stau şi mă minunez, însă nu mă satur. Încâlcită e mintea omenească! Acum, că lumea a îmbătrânit şi a intrat în mileniul al III-lea, totul e cu dosu’n sus. Nu că [...] Citește în continuare
Săptămâna asta am doar câteva vorbe a vă spune. Vorbe care sunt, de fapt, niscaiva întrebări sincere, ivite din niscaiva îndoieli. Bufon cum sunt, sunt făptură a îndoielii, uneori reale, alteori inventate din bravadă şi din veşnicul meu impuls de a descreţi frunţile voastre cele încruntate de griji multe şi mărunte sau puţine şi mari. [...] Citește în continuare
Trag nădejde că nu vă trece prin cap că mă apuc aici să dau cu gura şi încruntătura despre puţenele condeie care s-au încumetat să scrie despre festivalul vostru naţional. În primul rând, au fost atât de puţine, că abia de li s-au văzut urmele de cerneală tipografică pe hârtie. Deşi teatrul nu e pe [...] Citește în continuare
Ştiu că sunteţi ocupaţi cu FNT. Drept că în capitala voastră sunt aşa de puţine festivaluri de gen şi teatru străin se joacă atât de rar, că e normal să fiţi nerăbdători să vedeţi spectacole la care, altfel, nu prea aveţi cum să ajungeţi. [...] Citește în continuare
