Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”. Astăzi, regizoarea Alice Barb. [...] Citește în continuare
Special
special teatru
La început de martie, Teatrul Ţăndărică le face părinţilor şi bunicilor o propunere irezistibilă: un altfel de mărţişor pentru fetiţe şi pentru copii în general. Este vorba despre un spectacol nou, pus în scenă de regizoarea Alice Barb... [...] Citește în continuare
Am descoperit în Sala Nouă a Tetrului de Comedie un spectacol puternic şi valoros, bine gândit şi bine lucrat regizoral şi care dezvăluie un grup de actori despre a căror evidentă valoare sper să nu spunem peste ceva vreme că a fost înghiţită de valurile crizei... [...] Citește în continuare
Ne-am propus la început de primăvară a lui 2011 să aflăm răspunsuri la o întrebare la care omenirea caută răspuns de mii de ani. De ce mergem la teatru? De ce simţim nevoia să mergem la teatru? Sau de ce nu mai mergem la teatru? [...] Citește în continuare
M-am tot gândit şi răzgândit, dragii mei, să comentez, atât cât mă ţin puterile, un comentariu care întâi m-a indignat şi apoi m-a binedispus. Atitudinea cu care e scris anulează orice posibilă importanţă a opiniei critice exprimate, astfel că textul nu face nici cât o ceapă degerată, iar autoarea îşi taie craca de sub picioare [...] Citește în continuare
În creierul meu sta muntele spre care priveam, Răsturnat, chircit, îngropat, Să aibă loc tot, să-l iau cu mine În ziua în care-am plecat. [...] Citește în continuare
Generaţia de aur s-a născut de mult şi există. Problemele sunt de altă natură. Posturi blocate, scene puţine... [...] Citește în continuare
Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”. Astăzi, actriţa Ioana Anton. [...] Citește în continuare
Se întâmplă rar pe scenele din Bucureşti să descoperi un spectacol cu adevărat echilibrat din punct de vedere al interpretării, mai ales când e vorba de o montare care mizează pe jocul actorilor şi mai puţin pe viziunea regizorală. [...] Citește în continuare
Săptămâna trecută am urcat cu emoţie la POD. Urma să văd “Mărăcini în gură, plopi şi o apă vă rog!” de Mihai Anton, “o piesă într-un act de două ori”, aşa cum ne avertiza afişul... [...] Citește în continuare
Da, chiar aşa, fericiţi sunt cei care ajung la Godot Cafe, dacă la Godot tot nu se poate! Nu e o parafrază gratuită, făcută de dragul de a cita cunoscuta structură a fericirilor biblice. Nu e vorbaă goală, am constatat weekendul trecut. Pare uşor să ajungi în cafeneaua recent deschisă de lângă vestitul şi arhifrecventatul [...] Citește în continuare
Nu ştiu ce părere au Domniile Voastre despre spectacolul “Dineu cu proşti” de la TNB. De fapt, nici nu contează, pentru că nu e “în chestie” momentan. Şi nici părerea unui bătrân clevetitor, care râde şi când e de plâns, nu contează, deşi eu am să mi-o spun, fiindcă oi fie eu bătrân, dar făţarnic [...] Citește în continuare
Dorina Khalil-Butucioc Jurnal de călătorie Prolog În vara anului 2010 după Hristos, în luna lui secerar sau gustar, am avut ocazia nu doar să gust diverse fructe exotice, ci şi „să secer” în/la originile teatrului oriental în cea mai veche capitală a lumii arabe, Damasc din Siria. Am luat un bilet pentru (un teatru din) [...] Citește în continuare
am ieşit pe dig să-mi scutur hainele de viaţă sunt disperat sunt un cimpanzeu părăsit n-am veşti de la tine nu-l găsesc pe elohim nu ştiu unde l-am pus în cutia cu scule n-a rămas decât un cui ruginit ce sam sunt şi eu mi-am lăsat personalitatea în autobuz pe scaunul de lângă fereastră ea [...] Citește în continuare
