Greu de spus când e mai bine să citești romanul ca o vacanță al Ioanei Pârvulescu – când e vacanță sau când nu, tocmai ca să-ți aduci aminte de starea ei? Întâmplarea a făcut că „Inocenții” a venit la rând în timpul unei mici vacanțe de iarnă, petrecută undeva lângă Brașov, locul mirific în care [...] Citește în continuare
Special
special teatru
„Sieranevada”. De ce? Aşa. Cel mai probabil pentru că sună bine. Şi pentru că toată lumea se va întreba „De ce?”. Cristi Puiu spunea într-un interviu că ar fi putut la fel de bine să îşi intituleze filmul şi „Vaci la păscut în anul 2000”. Dar nu a făcut-o. Altă dată a spus că a [...] Citește în continuare
Atunci când a murit, Valentin Nicolau lucra la un roman al cărui titlu provizoriu era „Arcana verba”. O poveste complicată, despre bine și rău, despre îngeri și demoni, despre viață și moarte, despre aici și dincolo, din care erau gata, într-o formă nedefinitivată, aproape trei sferturi. Pentru că îi plăcea teribil ca poveștile lui să [...] Citește în continuare
Începe ca o foarte bruscă surzenie, Începe ca o foarte bruscă trezire, Peste gramatică trece o vedenie Și încâlcește părțile de vorbire. Stai pe o terasă. Singurul ești Care vede o înaltă și pustie clădire Coborând din ceruri. Abia mai vorbești, Abia mai descrii minunata-i plutire. Barbați și femei urcă în poduri De unde [...] Citește în continuare
Valentin Nicolau scria acest text în ianuarie 2009. Astăzi, după opt ani, îl readuce puțin printre noi. Viaţa on-line Chiar dacă nu există încă un Big Brother, el se poate întrupa oricând. Viaţa noastră privată a ajuns bun public, viaţa personală şi cea profesională au devenit o ofertă compactă. Lăsând peste tot urme, suntem permanent [...] Citește în continuare
Charismă, subtilitate, forță – fără îndoială. Je ne sais quoi – evident. Un dram de revoltă, o picătură discretă de (auto)ironie, o luciditate sănătoasă, poezie. La șaizeci și opt de ani, lucrează enorm, face film comercial și film de autor. Un simț al zădărniciei – vanitas vanitatum – îl însoțește mereu, acompaniind un bine cunoscut [...] Citește în continuare
„Cum oare a apărut ideea că oamenii pot comunica prin scrisori?” se întreabă Franz Kafka într-o scrisoare pentru Milena. „La o persoană absentă ne putem gândi, pe una care e prezentă o putem atinge – restul depășește puterile umane. A scrie scrisori înseamnă a te dezvălui în fața spiritelor – ceva ce ele abia așteaptă. [...] Citește în continuare
Acest acum de secol XXI se află, încă, sub incidența teatrului absurdului. Samuel Beckett a transformat starea degradantă a lumii de după cele două Războaie Mondiale într-o arenă ideologică. Pe fundalul unei frici colective provocate de haos, el a căutat în teatru iluzia potențialității. Într-o lume complet dezrădăcinată, Beckett pune întrebări despre relația individului cu [...] Citește în continuare
Fereastra ochilor tăi îmi e necesară Ca uitatul pe fereastră. Dacă nu mă uit o zi Pe fereastră, Casele, pomii din jur, Se trag înapoi. Dacă nu mă uit Două zile, Toată lumea mea Trece dincolo de soare. Atunci nu-mi mai rămâne Decât să m-arunc pe fereastră A treia zi, Încercând s-o [...] Citește în continuare
Trenul urcă ușor, în timp ce noi contestăm metafizica. În compartiment intră un bătrân. Scoate pălăria de paie, lasă în jur un cerc de lumină, desface un pui întreg din hârtia ca pergamentul, ne-ndeamnă să-nfulecăm. Un timp e tăcere. http://www.cialisgeneriquefr24.com/cialis-abu-dhabi/ Doar când învelește oasele toate la loc, grijuliu, cu o minerală răbdare, se-aude un foșnet. [...] Citește în continuare
Coproducție a celebrei trupe Cheek by Jowl din Marea Britanie și Teatrul Dramatic Pușkin de la Moscova, spectacolul „Măsură pentru măsură” de William Shakespeare, regizat de Declan Donnellan, a făcut parte din programul ediției din 2016 a Festivalului Internațional de Teatru Interferențe, organizat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Prezent și el la această [...] Citește în continuare
În contextul unei lumi tot mai alienate și în care ideea de „străin” capătă tot mai multe, mai triste și mai periculoase nuanțe, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj a dedicat cea de-a cincea ediție a Interferențelor acestei teme. „Odiseea străinului” a fost, deci, tema anului 2016 și, sub semnul ei, au venit la Cluj, [...] Citește în continuare
Spiritul sărbătorilor de iarnă ne-a găsit pe toți în orașul dintre dealuri. Timp de 11 zile Clujul a devenit punctul de întâlnire al personalităților teatrale din țară și de pe întreg mapamondul. Cea de-a V-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru „Interferențe”, desfășurată în perioada 26 noiembrie – 4 decembrie, a însemnat pretextul unor experiențe [...] Citește în continuare
Interviu de Irina Ionescu Festivalul internațional al teatrului contemporan de animație ImPuls, organizat de Teatrul „Țăndărică“ la sfârșitul lunii noiembrie, m-a provocat să intru în dialog cu directorii unor teatre de animație sau teatre pentru copii/adolescenți pe teme legate de politica repertorială pe care o adoptă, despre poveștile de pe scenă, despre evaluarea unui spectacol, [...] Citește în continuare
