Mi se pare că trăim într-o societate care depersonalizează, în care cea mai valabilă întrebare este dacă acest tip de societate mai permite naşterea sau întreţine arderea unui sentiment dezinteresat, de prietenie pură, de dragoste pură, nepervertit. [...] Citește în continuare
Numărul 141
În teatre am făcut multă figuraţie, la Odeon şi la Naţional. Încurajez orice student să treacă prin această etapă. E ok să ai experienţa figuraţiei, unde eşti mâna a cincea, a şaptea şi în care trebuie să te uiţi la oameni şi să înveţi. Pentru că nu ştii totul... [...] Citește în continuare
Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… Chestionarul lui Proust. Astăzi, actorul Alexandru Bogdan... [...] Citește în continuare
Diversitatea pare să fie trăsătura dominantă a ofertei teatrale pe care i-o face publicului această nouă ediţie a Festivalului Zile şi Nopţi de Teatru European la Brăila, care a început aseară, pe 7 octombrie, şi-şi va aştepta spectatorii până pe 13 octombrie. [...] Citește în continuare
În centrul oraşului Oradea, o clădire vopsită în roşu-cărămiziu, pe lângă care poţi trece de zeci de ori fără să te întrebi ce e înăuntru, dacă nu ţi-ar atrage atenţia gratiile de la geamuri şi foişorul de pază, adună înăuntru existenţe frânte. Motivele… Nu este locul să le dezvoltăm acum, dar întâlnirea cu cei doi [...] Citește în continuare
Într-o lume-viaţă despre care ni se spune tot mai des că e singura ce merită trăită, pare că nu mai avem nevoie de poveşti. Aflăm totul dintr-un simplu click de mouse. Încă de la vârsta preşcolară. Nu vrem să mai ascultăm oameni, dacă nu ne vorbesc de pe ecran. Singurele poveşti în care mai credem [...] Citește în continuare
Cred în teatrul de vedete. În numele de pe afiş, în actorul, regizorul şi autorul care pot gira pentru calitatea spectacolului. Urăsc, în schimb, literele de-o şchioapă, culorile stridente şi pozele prost photoshopate; stâlpii ticsiţi de hârtii zdrenţăroase care anunţă laolaltă concertele de la Sala Palatului şi spectacolele de la Palatul Copiilor. Teatrele de stat [...] Citește în continuare
În ruinele unei biserici începe într-o seară o poveste fără „A fost odată…”. O femeie aşteaptă, un bărbat rătăcit intră în biserică şi ea începe să-i spună povestea pe care el a uitat-o de mult. Din acest plan al unei realităţi aparente se trece în cel de-al doilea plan, al expunerii poveştii. Rama lasă loc [...] Citește în continuare
Aplauze. Aplauze cu mâini prelungite în pâini. Fiecare palmă, o pâine. Câştigată cu sudoarea frunţii uneori, alteori cu sânge şi cu bucăţi de carne – aşa cum s-a întâmplat cu Ologul (Mihai Hurduc) –, pâinea s-ar cădea să fie sfântă. Acum le este aruncată de la ferestrele palatului. O plătesc cu aplauze. Şi cu zâmbete [...] Citește în continuare
Au trecut mulţi ani de când spaţiul din Muzeul Curtea Veche, aflat în centrul unei capitale ce nu are bunul obicei de a-şi valorifica artistic locurile cu istorie şi cu potenţial, n-a mai încăput pe mâini creatoare. Se va întâmpla însă acum, în cadrul unui eveniment care-i poate impulsiona pe alţii, având toate datele de [...] Citește în continuare
„Orice e posibil. Eşti la teatru“, scrie o studentă. „Teatrul meu este o oglindă. O oglindă veche, zgâriată, cu geamuri sparte. Merg la teatru pentru a mă privi printre aceste bucăţi de geam sparte“, mărturiseşte alta. „Original“ şi „viu“, iată adjectivele cu care o altă studentă descrie teatrul pe care vrea să-l vadă. Brookian înainte [...] Citește în continuare
Să nu vorbim de cei care-au sărit din luntre, ca s-ajungă mai devreme la ţărm: sunt nişte diletanţi ai morţii… Noi însă, pasagerii cu vocaţie, ne îndeletnicim cu diferite afaceri, dintre care cea mai bună e creşterea. Da: creştem, devenind tot mai flămânzi de nemurire. Unii se şi realizează. Ce plăcere să-i vezi crestându-şi numele [...] Citește în continuare
