Management cultural? Adică ce înseamnă asta? E cu cifre, cu matematică? E cu artă, cu metafore? E cu tabele sau cu inspiraţie? Că nu înţeleg. Manager nu înseamnă că eşti workohoolic şi ai birou într-un building de aluminiu şi sticlă, costum la patru ace, servietă diplomat, gadgeturi de tot felul, asistentă personală şi conduci o [...] Citește în continuare
Bach. Rammstein. 0 1 1 2 3 5 8 13 21… Imaginea corolei unui frasin în bătaia vântului. Edgar Alan Poe. Pescuitul. ( ). “Poate că singura diferenţă dintre mine şi alţi oameni este că eu am cerut mereu mai mult apusului. Culori mai spectaculoase atunci când soarele atinge orizontul. Probabil singurul meu păcat.” Un [...] Citește în continuare
O lume nebună, nebună, nebună. Goana după căpătuială face ca bunul simţ să treacă drept beteşug, minciuna drept adevăr, compromisul drept titlu de glorie, iar scufundarea unui vapor în Marea Neagră e mană cerească. Aşteptare, moştenire, îmbogăţire, deputăţie, şi mai multă îmbogăţire. Cursul firesc al existenţei iubitoarelor rude, toţi oameni cumsecade, ale prea-bogatului unchi Tache. [...] Citește în continuare
Luni seara. TVR2. Teatru tv. Motiv de bucurie şi nostalgie în plan personal. Motiv de curiozitate profesională. Entuziasm şi solidaritate de breaslă. În sfârşit, se filmează din nou spectacole de teatru în platourile TVR. Anticipaţia a fost mare, iar speranţele puse în acest proiect, direct proporţionale cu optimismul unui început de drum; actori consacraţi împreună [...] Citește în continuare
Magia ne fascinează de mici copii. Mai întâi ne bucurăm de iepurii scoşi din joben, apoi ni se taie răsuflarea când femeia captivă în cutia colorată e tăiată în două. Puterea de seducţie a inexplicabilului pune stăpânire pe oricine. Logica şi raţionalul par că sunt anulate prin formula magică, iar realitatea e suspendată pentru o [...] Citește în continuare
Aveam 15 ani când am auzit prima dată despre Teatrul Mic; dintr-o revistă: “Lolita lui Nabokov la Teatrul Mic”. Primul spectacol pe care l-am văzut în sala din Sărindar a venit după patru ani – “Alex şi Morris” cu Ştefan Iordache, Mitică Popescu şi Dana Dembinski Medeleanu, în regia lui Gelu Colceag. Târziu am realizat [...] Citește în continuare
Teatrul şi funcţia lui educativă. Mai toţi managerii expun în proiectele lor o bulină sau o steluţă în dreptul căreia stă scris în termeni pretenţioşi obiectivul de a face educaţie prin teatru. Teatrul pentru tineri. Un alt deziderat al tuturor instituţiilor de cultură. Public tânăr, spectacole pentru adolescenţi, programe de teatru pentru copii. Teatru ancorat [...] Citește în continuare
Şoc. “Realitatea care ne doare”: copiii stăzii, maidanezii pasibili de eutanasiere, dezastrele ecologice, marele cutremur, următorul sfârşit al lumii, foamea, regimul deţinuţilor din închisori, creşterea preţurilor la carburanţi, tăierea unui procent considerabil din salarii, lipsa subvenţiilor de la stat, îngheţarea posturilor în sistemul bugetar, hoţia ca sport naţional, comunitatea gay, Free Gigi, ratarea calificării echipei [...] Citește în continuare
Teatrul şi croitoria seamănă destul de bine: livrează cel mai bun produs posibil, cu materialul clientului. Când doamna cea rubicondă aduce un metru de stofă cumpărată la reducere, gata scămoşată, e greu să îi faci o rochie în care să defileze nestingherită pe cat-walk. Obligourile pentru un regizor sunt textul şi trupa. Obligourile actorilor – [...] Citește în continuare
De ce mai mergem astăzi la teatru? Ce căutăm în sala întunecată? Pe cine? De ce? Scopul artei teatrale, declarat sau intuit, s-a tot metamorfozat de-a lungul istoriei. Adaptarea la “aici şi acum” a fost mereu în pas cu acordarea actului teatral la timpul prezent. Catharsis în Grecia antică, “pâine şi circ” în Imperiul Roman, [...] Citește în continuare
Ne tot încăpăţânăm să pierdem scrisori. Din când în când punem jos tastatura, dăm log-out de pe Facebook, punem şi mobilul pe silent şi ne apucăm de scris depeşe cu plaivasul. Când învăţam la şcoală despre cheia de boltă a dramaturgiei autohtone, capodopera lui Caragiale – geniul teatrului românesc – chiar credeam în forţa acestui [...] Citește în continuare
Criticul de teatru. Monstru fioros, actor ratat, scriitor frustrat. Un personaj meschin, ingrat, rău prin excelenţă. Renegat de breaslă, ignorat de public şi hulit de toţi. Inutil, vetust şi anacronic. Bau-bau, scorpie înveninată, căpcăun. În povestea de familie a teatrului, criticul este antagonistul prin excelenţă. Personajul negativ fără de care Făt-Frumos şi Ileana cea frumoasă [...] Citește în continuare
– Tu mergi la Solidaritate? – Vrei să zici Solitaritate, spectacolul Gianinei Cărbunariu, de la Sibiu? – Aşa, cum îi spune, da. – Nu doar că merg. Mă duc să-l revăd! “Cum îi spune” e simptomatic. O altă formă a lui “Lasă, bă, că merge-aşa”. O literă, un “d”, un “t”, ce importanţă are? Ne-am [...] Citește în continuare
E târziu, oaspeţii sunt obosiţi, zilele de petrecere şi-au pierdut şirul, e cazul să mergem acasă. E ceasul al 12-lea, din a 12-a noapte. Aşa că mai e timp de un ultim joc – cel de-a dragostea, de-a îndrăgosteala, de-a îndrăgostiţii. Indiferent de gen, persoanjele sunt invitate să intre în scenă şi să iubească. Poate [...] Citește în continuare
