În joacă totul este permis. Odată ce regulile sunt bine explicate, înţelese şi acceptate, imaginaţia se poate răsfăţa în voie. Copiii sunt mai buni la jocuri tocmai pentru că ştiu să fie creativi în realitatea creată în convenţia jocului. Iar teatrul este un joc pentru copii mari. Scena e un adevărat Disneyland pentru cei care [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
„O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord”. Un titlu superb, atrăgător, promițător. În noua sală mică de la Teatrul Metropolis, o sală care aduce puțin cu fosta sală Amfiteatru de la Teatrul Național din București, Mihai Constantin pune în scenă acest text al lui Edvard Radzinski, care n-a mai avut de vreo [...] Citește în continuare
Când intri în sala de la Centrul Cultural European pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” (de pe strada 11 Iunie – de reţinut!) pentru spectacolul lui Victor Ioan Frunză după celebra „O noapte furtunoasă” a lui Ion Luca Caragiale, ai în faţă, în penumbră, spaţiul de joc aparent compozit, o treime, în dreapta, fiind ascunsă de o [...] Citește în continuare
O combinație irezistibilă de umor, fie el negru sau de altă culoare, ironie, dramă și pe alocuri chiar melodramă, garnisită cu multe semne de întrebare la adresa istoriei și transformată într-o meditație neapărat interesantă pe tema morții, a războiului și așa mai departe… Asta s-a dorit – e evident – spectacolul „Recviem” în regia lui [...] Citește în continuare
Sentimentul pe care îl ai la ieşirea din sala de spectacol este, poate, cel mai important reper. Cât de uşor te ridici din scaun, cât de grăbit eşti să îţi verifici telefoanele. Cât de repede te îndrepţi spre garderobă. În ce ritm îţi măsori paşii spre casă. Te gândeşti imediat la ce serial vrei să [...] Citește în continuare
Elena Coman, anul III Teatrologie, Facultatea de Teatru, UNATC „Semne bune anul are”… Cu acest sentiment am plecat de la spectacolul „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” în regia lui Bobi Pricop, cea mai recentă premieră a Teatrului Național București. Textul este o adaptare a dramaturgului britanic Simon Stephens, după best-seller-ul lui [...] Citește în continuare
Despre Christopher, băiatul de 15 ani care suferă de sindromul Asperger, se spune că nu visează. „El calculează, analizează, cântăreşte, măsoară, observă şi percepe viaţa prin filtrele nepoetizate ale logicii”. Sigur că nu visează, are țeluri concrete de îndeplinit! Christopher se joacă de-a detectivul particular, scrie un roman despre aventura vieții sale, iar când vorbește [...] Citește în continuare
După câțiva ani buni în care Mariana Mihuț a ales să stea departe de scenă, la sfârșitul anului trecut a revenit într-un spectacol pus în scenă de Felix Alexa, la ARCUB. „Cutia Pandorei” de Katalin Thuroczy. Între timp, ARCUB-ul, aflat acum în centrul unui scandal, s-a închis pe motiv de bulină roșie, iar spectacolul lui [...] Citește în continuare
După excelentul „Priveşte înapoi cu mânie”, al lui Vladimir Anton, văzut acum nici două luni la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov, evident am ajuns în Studioul de la subsolul Odeonului extrem de curios. De data aceasta, punctul de plecare este textul unui cunoscut dramaturg american, Donald Margulies. Să amintesc faptul că regizorul are o bună [...] Citește în continuare
„Romeo și Julieta”, un titlu transformat aproape în clișeu de-a lungul unei istorii din ce în ce mai obsedate de iubire și romantism și tragedii amoroase, e, pe cât de des folosit, pe atât de rar pus în scenă. În România ultimelor decenii montările cu „Romeo și Julieta” nici nu acoperă degetele de la o [...] Citește în continuare
Şoc. Breaking news. Trăim într-o lume în care scandalul, violenţa, crima şi sângele au devenit entertainment. O poză cu un ostatic decapitat strânge Like-uri pe Facebook. La un click distanţă asistăm, lungiţi comod în pat cu laptopul în braţe, la crime după bunul plac. Trecem cu aceeaşi nepăsare peste o ştire despre cele şapte beneficii [...] Citește în continuare
Teatrul şi timpul au o relaţie foarte specială. Oricât ar încerca teatrul să fie de rebel, de independent şi de egoist, ca într-o poveste de iubire neîmpărtăşită, transformată în obsesia posesiunii cu orice preţ, timpul se agaţă mereu de spatele lui, îl domoleşte, îl înţelege, îl ocroteşte şi îi redă înţelepciunea de a fi cumpătat, [...] Citește în continuare
Shakespeare este mai mare decât locuri comune ca „a fi sau a nu fi” sau „restul e tăcere” folosite ca sloganuri pentru a promova cursuri de dezvoltare personală pentru corporatişti. Shakespeare este mai mare decât reclama la energizant în care apare imaginea marelui Will căutând inspiraţie şi găsind-o în Red Bull care îţi dă aripi. [...] Citește în continuare
Biblioteca „Primăvara”, bibelourile aşezate pe mileurile din macrameu, televizorul la care se prind „bulgarii”, antena de pe bloc, carpeta de pe perete, cravata roşie de pionier, uniforma şi cureaua cu stemă, pungile cu gumă turbo aduse pe şest în ţară, frigul din case, parizerul fript pe reşou, pâinea prăjită pe reşou, întunericul, neputinţa, leşinul la [...] Citește în continuare
