Cronica

Informaţiile obţinute „pe surse” în lungile-mi peregrinări prin ţară din ultimele luni sugerau că 2013 ar fi „Anul Pescăruşului” şi că mulţi artişti creatori se vor lăsa inspiraţi de această primă manifestare publică a dramaturgiei cehoviene. Iată însă că stagiunea se apropie cu paşi grăbiţi (sau mai lenţi) de final şi doar două astfel de [...] Citește în continuare

Cronica

Aviz cititorilor: Acest articol nu este o cronică, ci gândurile unui spectator fericit. Spectacolele de coregrafie au fost mult timp o enigmă pentru mine. Deşi se spune că am ureche muzicală şi ritm, dansul este una dintre artele în care nu mă regăsesc. Stângace şi timidă, dansez rar, iar pe cei care o fac cu [...] Citește în continuare

Cronica, Yorick studentesc

Tudor Sicomaş Deşi „Anul Caragiale” s-a încheiat de câteva luni, marele nostru dramaturg nu trebuie şi nici nu este, slavă Domnului, uitat. Mai există încă multe teatre din capitală care îi respectă şi onorează memoria şi existenţa prin spectacole pe care le prezintă în continuare. Una dintre aceste instituţii de cultură – poate una dintre [...] Citește în continuare

Cronica

Diseară, la Iaşi, Gala UNITER va desemna, drept primus inter pares, cel mai bun spectacol al anului 2012, având a se alege între Năpasta lui Radu Afrim, Două loturi al lui Alexandru Dabija, ambele de la Teatrul Naţional din Bucureşti, şi Călătoriile lui Gulliver al lui Silviu Purcărete, produs de Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu. [...] Citește în continuare

Cronica

Dorinţe, visuri, speranţe. Unde duc ele? Câte se împlinesc şi cu ce preţ? E firesc să ai năzuinţe, să închizi ochii şi, pentru o clipă, a cărei durată o decizi chiar tu, să iei pauză de la realitatea rece şi obiectivă; plonjezi în universul paralel ţesut de imaginaţie şi creezi lumea perfectă. Aşa încep toate [...] Citește în continuare

Cronica

Textul „Interviu” al lui Theo van Gogh, cunoscut unora, poate, din ecranizarea din 2007, este cu siguranță potrivit pentru spectacolele de tip underground care se practică acum în teatrul românesc, mai ales cel independent. O poveste puternică, două personaje bine conturate, amestec de umor și dramă, de lacrimă și zâmbet, de dragoste și ură, o [...] Citește în continuare

Cronica

Regizorul Vlad Cristache ne arată încă de la început ce se va întâmpla. Pentru că, ocupându-ne locurile în sală, îl găsim deja pe Lette – superinventatorul angajat la o firmă cu vizibilitate internaţională – în camera sa de hotel, imaginată ca un frigider-reclamă pentru acea băutură care se defineşte în roşu/alb, dar care poartă aici [...] Citește în continuare

Cronica

Urâţi mai suntem! Indiferent de trăsături, culoarea ochilor, forme, înălţime sau sex. Suntem urâţi pentru că nu suntem frumoşi la modul ideal. Nu avem nasul perfect, părul perfect, buzele perfecte… Aşa că suntem urâţi. Câteva kilograme în plus, un început de chelie, puţină miopie şi gata; purtăm la unison ştampila urâţeniei pusă de societatea care [...] Citește în continuare

Cronica

Istoria universală a teatrului pare a sta sub semnul unor întâlniri de graţie. În epoca modernă, în plin secol XIX, ducele de Saxe-Meiningen, considerat de foarte mulţi cercetători drept „părintele regiei”, dar şi autor absolut al producţiilor sale teatrale, şi-l alătură ca asistent pe actorul Ludwig Chronegk. Dacă ducele alege textul, dă indicaţii trupei, desenează [...] Citește în continuare

Cronica

Între vocaţia de a cunoaşte şi dorinţa de a fi: Yentl. Minte de bărbat şi inimă de femeie, iar sufletul… Sufletul? Cu Yentl, regizorul Erwin Şimşensohn a ales să vorbească despre „divina androginitate a sufletului”. Cea mai recentă premieră a Teatrului Evreiesc de Stat este povestea unei fiice de rabin, inteligentă şi în secret instruită, [...] Citește în continuare

Cronica

Să ne înclinăm în faţa capodoperei! Chapeau bas, domnule Bulgakov! Roman grandios, te salut! Forţa copleşitoare a textului apasă constant, cuvintele şi personajele sunt vii încă din pagină. Sensul e diamantin şi volatil. E abur de geniu. Cum să îl prinzi din zbor în toată splendoarea lui şi să îl înghesui pe scenă? Încape oare? [...] Citește în continuare