O livră de carne, cât mai aproape de inimă, conform legii… Este înscrisul la care bogata neguţătoare văduvă s-a învoit. O neguţătoare? Nu Antonio este rivalul lui Shylock, ci… o femeie pe nume Cilla Contarini? Da! Regizorul Michele Modesto Casarin – iată, în al optulea an de colaborare cu Teatrul Masca – ne oferă încă [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Când alegi să pui în scenă pentru a doua oară, la un interval relativ scurt (doar doi ani), un text, oricare ar fi el, asta presupune, în principiu, să fi avut o revelație asupra lui… E-devărat că Esteve Soler este un dramaturg foarte la modă, că trilogia lui a cucerit lumea și, firește, și România, [...] Citește în continuare
Există în acest moment o bătălie puternică pentru „forme noi” în teatrul românesc. Cuvintele lui Treplev – „Trebuie căutate forme noi. Și, dacă aceste forme noi nu sunt, mai bine să nu mai fie nimic” – răsună tot mai vehement în diverse tipuri de discurs. Răsună mai ales în discursurile celor care sunt departe de [...] Citește în continuare
Când mergi la un spectacol după piesa „Doi pe o bancă”, făcut de Emanuel Pârvu, cu Tania Filip și Florin Zamfirescu în rolurile titulare, în principiu știi la ce să te aștepți. Este o poveste arhicunoscută, cu un bărbat și o femeie care întâlnesc într-o seară oarecare, într-un parc oarecare, și, trecând de la râs [...] Citește în continuare
Alexandru Dabija este unul dintre regizorii cei mai prolifici din România. Montează mult, în toate teatrele, montează adesea câte două piese în paralel, cum a fost cazul acum la Teatrul Odeon, unde „Titanic vals” și „Contra democrației” au ieșit la public aproape în același timp, și montează destul de des texte populare, cu posibilă mare [...] Citește în continuare
Bach. Rammstein. 0 1 1 2 3 5 8 13 21… Imaginea corolei unui frasin în bătaia vântului. Edgar Alan Poe. Pescuitul. ( ). “Poate că singura diferenţă dintre mine şi alţi oameni este că eu am cerut mereu mai mult apusului. Culori mai spectaculoase atunci când soarele atinge orizontul. Probabil singurul meu păcat.” Un [...] Citește în continuare
O lume nebună, nebună, nebună. Goana după căpătuială face ca bunul simţ să treacă drept beteşug, minciuna drept adevăr, compromisul drept titlu de glorie, iar scufundarea unui vapor în Marea Neagră e mană cerească. Aşteptare, moştenire, îmbogăţire, deputăţie, şi mai multă îmbogăţire. Cursul firesc al existenţei iubitoarelor rude, toţi oameni cumsecade, ale prea-bogatului unchi Tache. [...] Citește în continuare
Joi seara, la Cinema Studio din București era arhiplin. De la avanpremiera spectacolului de televiziune „Zi că-ți place!” n-a lipsit nimeni. Mai puțin conducerea televiziunii publice, care, cel mai probabil, s-a îmbolnăvit brusc și peste noapte de un virus necunoscut și n-a mai reușit să ajungă la proiecția filmului realizat de Casa de Producție proprie… [...] Citește în continuare
Teatrul de Artă este una dintre instituțiile de spectacol tinere în peisajul teatral din București – a împlinit un an în decembrie. Situat undeva în apropiere de intersecția Calea Moșilor cu Bulevardul Carol I, pe strada Sf. Ștefan, lângă celebra stradă a Plantelor, Teatrul de Artă te așteaptă cu o sală de-a dreptul ofertantă, nici [...] Citește în continuare
Corabia se scufunda încet noi ziceam şi ce dacă se scufundă corabia şi mai ziceam orice corabie se scufundă într-o zi şi ne strângeam mâinile ne luam rămas bun dar corabia se scufunda atât de încet încât după zece zile noi cei care ne-am dat mâinile încă ne priveam ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i [...] Citește în continuare
La mai mult de douăzeci de ani de la căderea comunismului, în spațiul public a devenit aproape un clișeu evocarea, de un fel sau altul, a regimului de tristă amintire, „serbarea” anumitor evenimente prin talk-show-uri interminabile, Ceaușescu, Securitatea etc. Pe lângă cele câteva „butoane” arhicunoscute ca generatoare de rating și vizualizări (sex, moarte, nunți, botezuri [...] Citește în continuare
A fost, mai întâi, o știre care suna ca o știre oarecare: Miriam Răducanu montează un spectacol cu Lari Giorgescu la Unteatru. „Miriam aceea?“ întreb. „Da, Miriam aceea“, mi se răspunde. Deci ea, dansatoarea, coregrafa, artista care a făcut celebrele Nocturne ale anilor ’70 de la Teatrul Bulandra, artista despre care vorbește reverențios și recunoscător [...] Citește în continuare
Luni seara. TVR2. Teatru tv. Motiv de bucurie şi nostalgie în plan personal. Motiv de curiozitate profesională. Entuziasm şi solidaritate de breaslă. În sfârşit, se filmează din nou spectacole de teatru în platourile TVR. Anticipaţia a fost mare, iar speranţele puse în acest proiect, direct proporţionale cu optimismul unui început de drum; actori consacraţi împreună [...] Citește în continuare
Un om se trezeşte într-o zi într-un loc ciudat: lumea. Trăieşte, mănâncă, doarme, iubeşte, suferă şi moare. La sfârşit rămâne întrebarea: De ce?. Un posibil rezumat al textului lui Eugène Ionesco, pus în scenă de Silviu Purcărete la Teatrul Național din Cluj – prima colaborare a regizorului cu Naționalul din Cluj, unde a lucrat împreună [...] Citește în continuare
