Acum se trăieşte supraaglomerat şi se dă zi de zi lupta pentru supravieţuire. Salariile în teatru sunt foarte mici. Dacă nu mai faci altceva şi trăieşti din leafă, este umilitor. [...] Citește în continuare
Special
special teatru
Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… Chestionarul lui Proust. Astăzi, scenograful Puiu Antemir... [...] Citește în continuare
Poştaşul, pompierul, soţia şi fiica pompierului, maiorul, toate sunt personaje tip, prinse într-o poveste, care însă, în finalul spectacolului lui Victor Ioan Frunză, evadează din ea şi intră în realitate. [...] Citește în continuare
„Căsătoria”, în varianta scenică a regizorului Tufan Imamutdinov, de la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, este o poveste transbordată în lumea noastră, în decoruri familiare, de început de secol 21, în costume familiare, pe ideea „toate-s vechi şi nouă toate”. [...] Citește în continuare
Am revăzut-o recent, după ce a jucat destul de puţin pe scenele de la Bucureşti, în „Vocea umană”, de Jean Cocteau, noul spectacol al Sandei Manu de la Teatrul Metropolis. Pe 29 ianuarie, Oana Pellea a împlinit 50 de ani. [...] Citește în continuare
La 71 de ani, regizorul Tudor Mărăscu a încetat din viaţă pe 22 ianuarie. A fost înmormântat săptămâna trecută, în aceeaşi zi în care a fost condus pe ultimul drum şi colegul său de breaslă, actorul Emil Hossu. Deşi urmele trecerii prin lume ale artistului Tudor Mărăscu sunt multe, ziarele şi canalele de televiziune s-au [...] Citește în continuare
O siluetă care, întotdeauna, ştie să-i facă loc şi celuilalt. Privire limpede şi caldă, directă, a celor cu sufletul curat. Voce de catifea, blândă, care te convinge să faci binele. Gesturi sigure, ale celui care îşi cunoaşte locul. O personalitate puternică. Un om care are rostul lui. Şi nu abdică. Emil Hossu. [...] Citește în continuare
ce înseamnă pentru tine ora unsprezece noaptea pe malul mării când luna are un halou suspect ca gluga trasă strâmb pe capul ras şi numeri cum se-aprinde şi se stinge farul intimidând iluzia unei bătrâne cum în cazărmi soldaţii povestesc de slujnice cu largi cămăşi de pânză sunt animale care plâng sunt pietre care se [...] Citește în continuare
Nu cred că există artist mare fără să aibă generozitate. Fără asta n-ai ce căuta. Poţi să ai talent, poţi să ai orice, dar teatru fără generozitate nu există. Ori te usuci, ori te înrăieşti... [...] Citește în continuare
Victor Ioan Frunză pune în scenă piesa subintitulată „pseudo-Moliere”, la Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc, într-o cheie în care alege să meargă mai degrabă pe latura comică a textului... [...] Citește în continuare
„Capra cu trei iezi” a fost scos dintre copertele unei cărţi al cărei farmec rămâne azi din ce în ce mai ascuns şi montat în rama unui „experiment gastronomic”, un experiment scos la rampă săptămâna trecută... [...] Citește în continuare
În „Ultima zi a tinereţii”, Kordonsky operează în permanenţă cu două planuri – două maluri – pe care le face să se întâlnească în mijlocul pârâului care străbate scena... [...] Citește în continuare
Într-un spaţiu intim, dominat de un albastru nocturn, un albastru de vis, presărat naiv cu stele numai bune să le dea întâmplărilor un aer de binevenită irealitate, scoţându-le în afara timpului cronologic... [...] Citește în continuare
Când am pornit la drum cu rubricuţa noastră ne-serioasă, ca să ne mai jucăm şi să ne mai descreţim frunţile, în vreme ce-i deschidem cititorului ochii, mai în glumă, mai în serios, asupra minţilor hărăzite în care se nasc idei ce apar tipărite în gazete din România sau se înşiruie în spaţiile virtuale de analiză, [...] Citește în continuare
