Teatrul şi componenta sa socială. Teatrul, de când este el teatru, este şi social. Atâta timp cât există public, fără de care nu există teatru, teatrul este social. Mai mult sau mai puţin, mai declarat sau mai pierdut printre poveştile personajelor. Dar social este. Desigur, teatrul direct ţintit, care dezbate problemele unui anumit grup social, [...] Citește în continuare
„Poetul naţional Mihai Eminescu”. „Marele nostru romancier Liviu Rebreanu”. „Cel mai mare povestitor Ion Creangă”. Nu mai spun de Sadoveanu şi Baltagul lui devenit mai cunoscut în varianta din culegerile de comentarii decât în original. De Alecsandri şi pastelurile sale pe care nu le mai citeşte nimeni, dar ştim cu toţii, oh, dar vai cât [...] Citește în continuare
Începuturile sunt foarte speciale. Combină tristeţea sfârşitului care tocmai s-a consumat, entuziasmul noului care stă să înceapă, teama de necunoscut, nostalgia trecutului căruia i s-a pus punct şi speranţa unui mai bine mai frumos. E bine să fii la început şi e greu. Începem mereu şi uneori nu băgăm în seamă această stare a iminenţei [...] Citește în continuare
Poate cea mai rafinată dintre artele performative, dansul conţine în fibra sa acea fascinaţie în faţa unui gest pe care nu îl întâlneşti în mod cotidian. Eleganţa mişcărilor din dansul clasic, emoţia simplă a metaforelor dansului contemporan, forţa unei poveşti narate prin gesturi şi respectul pentru multele ore de muncă din sala de studiu se [...] Citește în continuare
Tristeţile de tot felul vin şi trec, din când în când amorţesc şi fac loc pentru puţină vreme bucuriilor simple, apoi iar ne sâcâie şi ne fac să ne credem eroi. Tristeţea se poate fragmenta şi multiplica în multe cioburi cu feţe diferite. Ne bântuie în multele ei nuanţe şi noi ne obişnuim cu ea, [...] Citește în continuare
Masa în familie. Acel moment în care zâmbetele se lăţesc pe chipuri, în care căldura sufletească, nu-i aşa, inundă încăperea decorată festiv, în care liniştea şi pacea din sânul căminului se revarsă într-o atmosferă plină de voioşie. Bucate cu drag pregătite, cadouri din timp alese şi împachetate în hârtie lucioasă şi funde colorate, brad – [...] Citește în continuare
Să ştii că nu ştii nimic e, poate, forma supremă de cunoaştere. Să simţi dincolo de simţuri e, cu siguranţă, un privilegiu. Să fii. Şi atât. Puţine experienţe artistice ne ajută să ne pipăim sufletul. Grăbiţi să înţelegem totul, concentraţi pe detaliile de la suprafaţă şi determinaţi să ne dovedim cât de isteţi suntem cu [...] Citește în continuare
Copilăria este zona de refugiu a multor adulţi grăbiţi să îndeplinească multe sarcini într-un timp cât mai scurt; este colţul de suflet păstrat cu grijă departe de resentimente, frustrări, mânie şi greaţă existenţială. Amintirile de când erai mic şi aveai voie să greşeşti, când era amuzant să nu ştii, când singurul tău job era să [...] Citește în continuare
La început au fost benzile desenate. Apoi desenele animate şi serialele de duminică dimineaţa. Acum sunt filmele în 3D. Super-eroii sunt, inevitabil, primii prieteni ai copiilor. Fred şi Barney, Mihaela şi Tom şi Jerry au fost înlocuiţi de Captain Planet, Sailor Moon şi Batman în versiunea Cartoon Network în anii 90. Power Rangers veneau direct [...] Citește în continuare
Relaţiile dintre oameni sunt cele care fac lumea să meargă mai departe. Această reţea nevăzută de sentimente, gânduri, interese şi inter-dependenţe este modul nostru de a simţi că suntem importanţi şi contăm. Iar sortimentele de relaţii au devenit din ce în ce mai sofisticate şi mai diversificate. Psihologii nu mai prididesc să le clasifice şi [...] Citește în continuare
„Echitate”. Un cuvânt care sună frumos. Scurt, dar sacadat în patru silabe care îl descompun ritmic şi îi dau greutate sonoră. Dacă Platon avea dreptate în dialogul său celebru intitulat „Cratylos”, atunci fiecare cuvânt defineşte perfect obiectul pe care îl denumeşte. Un cuvânt precum „echitate”, încărcat de balamale ritmice şi cu prestanţă metalică, este clar [...] Citește în continuare
Este fascinant să te bucuri de poveşti. Indiferent de vârstă. Poate cea mai frumoasă funcţie a teatrului este să spună poveşti. De multe ori se întâmplă ca jocul actorilor sau regia, sau scenografia să înghită povestea şi să pleci din sala de spectacol cu imagini sau replici care îţi rulează în cap ca un refren [...] Citește în continuare
Există două ziceri cu tâlc care deşi la o primă vedere nu au prea multe în comun spun cam acelaşi lucru: „Socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg” şi „Drumul spre Iad e pavat doar cu bune intenţii”. De la ipoteză la concluzie, în rezolvarea unei probleme de matematică se parcurg câteva etape [...] Citește în continuare
Iubirea şi moartea au îngrijorător de multe în comun. Mai întâi, aceeaşi seducţie; acea atracţie irezistibilă. Apoi ar mai fi violenţa, nebunia, candoarea şi tandreţea. Atribute împărtăşite de două dintre cele mai mari forţe care ne dispută existenţa într-un tango antagonic şi pasional. Iar muzica de pe fundalul acestui dans cu multe piruete şi ameţeală [...] Citește în continuare
