Cronica

Hedda, fiica generalului Gabler, a plecat în viaţă cu o mică moştenire: pistoalele şi mândria. Într-o lume dominată de bărbaţi, în care femeia nu poate fi altceva decât obiect estetic, o tânără puternică trage focuri de armă şi se plictiseşte. Soţul e un popândău simpatic, ataşat încă de fustele mătuşilor; o caricatură de profesor universitar. [...] Citește în continuare

Cronica

Cred în teatrul de vedete. În numele de pe afiş, în actorul, regizorul şi autorul care pot gira pentru calitatea spectacolului. Urăsc, în schimb, literele de-o şchioapă, culorile stridente şi pozele prost photoshopate; stâlpii ticsiţi de hârtii zdrenţăroase care anunţă laolaltă concertele de la Sala Palatului şi spectacolele de la Palatul Copiilor. Teatrele de stat [...] Citește în continuare

Cronica

Fac un pariu: orice cronică, articol sau comentariu despre „Scrisoarea” în regia lui Horaţiu Mălăele va conţine cuvinte precum: îmbuibat, decrepit, dezumanizat, grotesc şi lălâu. Acordate la diverse genuri şi persoane. Să exemplific: „o lume de îmbuibaţi”, „spaţiu decrepit”, „personaje dezumanizate, lălâi şi groteşti”. Eu mă încăpăţânez să cred că am imaginaţie şi mă voi [...] Citește în continuare

Studii

Vorbeam despre subtext. Sensul stanislavskian al termenului este reconfigurat. Pentru David Esrig nu e important doar ceea ce nu se spune. Nu doar cuvintele din umbră, ci tot ce înseamnă percepţie – sunete, imagini, mirosuri, întreg universul interior al personajului. Filmul interior este specific psihicului uman. Fiecare dintre noi, în orice moment al stării conştiente, [...] Citește în continuare

Studii

Cuvântul. Textul. Acţiunea. Pragurile. Parcursul scenic. Spectacolul deja e „antamat” ar spune David Esrig care porneşte în căutarea unui teatru existenţial cu fiecare nouă lectură a unui text. Punctul de plecare atunci când vorbim despre metoda de lucru a lui David Esrig este decodarea textului. Etapa lecturilor nu este doar o trecere în revistă sumară, [...] Citește în continuare

Remember

Îmi e dor. De vocea lui Iordache şi râsul lui Dinică. Poate pentru că e toamnă sau poate pentru că plouă. Joi seara, la miezul nopţii, când am citit pe ecranul monitorului data de 14 septembrie am zâmbit amar, mi-am retras mâna de pe mouse şi am închis ochii. Afară lătra un câine. S-au împlinit [...] Citește în continuare

Cronica

Când spui festival te gândeşti la Cannes, Veneţia, Edinburgh, Avignon. Poate „Anonimul” la Sfântul Gheorghe, poate „Shakespeare” la Craiova. FITS, FNT, TIFF. Dar la Piteşti… ce găseşti când vine vorba de festivaluri? Nu vorbim despre lalelele devenite simbol local, nu discutăm despre festivalul itinerant al berii, plimbat de la sat la oraş prin toată ţara, [...] Citește în continuare

Opinii

Nu fac politică. Sunt antitalent şi din principiu nu îmi dau cu părerea despre subiecte la care nu mă pricep. Astăzi, în schimb, îi sunt recunoscătoare lui (…)escu. Îmi demonstrează live, zi de zi, ce înseamnă pentametru antic şi mai ales ce efect produce. Ştiam doar în teorie despre efectele cathartice ale versurilor lui Eschil, [...] Citește în continuare

Cronica

În virtutea gradelor în plus şi a spectacolelor în minus, din plictis estival şi prea-plin politic, în aerul sufocant al saunei cu proporţii de metropolă, visez la bucuria ninsorii şi a vântului care suflă cu putere la Teatrul Bulandra –„Îngropaţi-mă pe după plintă”.  „Secătură, sinistră, scârbavnică şi blestemată! Paduche ce eşti! Te calc în picioare! [...] Citește în continuare

Remember

„Ce înseamnă pentru voi teatrul românesc?”; prima întrebare la primul seminar de Istoria teatrului românesc din primul an de facultate. Şi atunci, ca şi acum, răspunsul meu vine mai degrabă din suflet decât din experienţă, studiu sau raţiune. Patetic şi nostalgic, poate ilar şi anacronic, dar ce contează? E sincer. [...] Citește în continuare