În joacă totul este permis. Odată ce regulile sunt bine explicate, înţelese şi acceptate, imaginaţia se poate răsfăţa în voie. Copiii sunt mai buni la jocuri tocmai pentru că ştiu să fie creativi în realitatea creată în convenţia jocului. Iar teatrul este un joc pentru copii mari. Scena e un adevărat Disneyland pentru cei care [...] Citește în continuare
Sentimentul pe care îl ai la ieşirea din sala de spectacol este, poate, cel mai important reper. Cât de uşor te ridici din scaun, cât de grăbit eşti să îţi verifici telefoanele. Cât de repede te îndrepţi spre garderobă. În ce ritm îţi măsori paşii spre casă. Te gândeşti imediat la ce serial vrei să [...] Citește în continuare
Sunt câteva cuvinte pe care mai toată lumea le foloseşte în luna decembrie: Crăciunul, Anul Nou, cadouri, familie, prieteni, bucurie. La sfârşit de 2015, un altul, cu sonoritate franco-engleză, s-a infiltrat ca un refren printre colinde: „The Revenant”. Dacă în pronunţia sa franceză originală sună la locul lui, în engleza globală are un soi de [...] Citește în continuare
Şoc. Breaking news. Trăim într-o lume în care scandalul, violenţa, crima şi sângele au devenit entertainment. O poză cu un ostatic decapitat strânge Like-uri pe Facebook. La un click distanţă asistăm, lungiţi comod în pat cu laptopul în braţe, la crime după bunul plac. Trecem cu aceeaşi nepăsare peste o ştire despre cele şapte beneficii [...] Citește în continuare
Teatrul şi timpul au o relaţie foarte specială. Oricât ar încerca teatrul să fie de rebel, de independent şi de egoist, ca într-o poveste de iubire neîmpărtăşită, transformată în obsesia posesiunii cu orice preţ, timpul se agaţă mereu de spatele lui, îl domoleşte, îl înţelege, îl ocroteşte şi îi redă înţelepciunea de a fi cumpătat, [...] Citește în continuare
Dragă Moş Crăciun, Numele meu este Teatru. Teatru şi atât. Sunt un copil dorit şi iubit, lăudat şi aplaudat chiar. Am o familie mare şi frumoasă. Eu am uitat să scriu scrisori. Tastez laolaltă cu generaţia prezentului şi postez multe selfie-uri. Şi nici în tine nu mai prea cred. Sunt mare de-acum şi am de-a [...] Citește în continuare
Ne plac poveştile. Le savurăm când sunt spuse de prieteni cu haz, le citeam în cărţi (astăzi pe bloguri), le auzim fără să vrem în tramvai de la vecinul de scaun care vorbeşte la telefon, le sorbim prin ochelari de plastic în faţa ecranului 3D la cinematograf, le croim la rândul nostru şi le îmbunătăţim [...] Citește în continuare
Cruzimea, aroganţa, vanitatea, lăcomia, gelozia, pofta trupească, ura, bolile, lenea, tristeţea, teama, înşelăciunea, suferinţa, moartea şi speranţa rătăcită între atâtea rele – „darurile” închise de zei în Cutia Pandorei, cea înzestrată cu frumuseţe, înţelepciune, talent şi putere de convingere. Ca în orice legendă, dincolo de spectaculozitate şi dramatism, în mijlocul poveştii de răzbunare îndreptată de [...] Citește în continuare
Patologicul, acest izvor nesecat de inspiraţie şi creativitate pentru artă – o lume străină, cu legi reconfigurate de tristeţe şi durere, cu emoţii netrucate, cu nervi dezgoliţi şi o estetică ofertantă. De la tablouri, la filme horror, de la literatură la muzică, arta este presărată, dacă nu supra-saturată de amprenta bolilor de tot felul. Această [...] Citește în continuare
E noapte. E frig. Aştepţi ultimul metrou. În ultima staţie. Şi e pustiu, în lume şi în tine. Neonul palid pâlpâie chior. Numeri bucăţile de mozaic din perete. Auzi câteva zbateri ale aripilor unei molii atrase mortal de lumia palidă. Şi tu eşti atras de lumină. De lumina farurilor din tunelui negru. Şi pustiu precum [...] Citește în continuare
După secole de experimente, idei filosofice, presupuneri, teorii, paradoxuri şi semne de întrebare, timpul continuă să ne scape printre degete precum nisipul în clepsidră – poate cel mai sugestiv instrument de măsurare a sa. Unii pretind că îl pot ţine în loc, alţii că îi pot accelera trecerea, alţii că îl pot întoarce din drum, [...] Citește în continuare
Ai habar cine eşti? Ştii ce cauţi în viaţa ta? Ştii unde să cauţi? Cine eşti? Şi de ce? Poţi sta ochi în ochi cu tine însuţi? De ce ţi-e frică? Îţi e frică? Iubeşti? Minţi? Te minţi? Ai curaj? Şi totuşi… cine eşti? Suntem trăiţi de viaţă şi ne lăsăm sufletele amorţite să se [...] Citește în continuare
În teatru, ca şi în viaţă, alegerile sunt foarte importante. Dacă în viaţă voinţa care ne hotărăşte existenţa se numeşte liber arbitru şi pune în mişcare un întreg angrenaj alambicat de conduită, credinţă şi moralitate, în teatru lucrurile stau mult mai simplu: decizia îi aparţine regizorului. El este cel care răspunde la toate întrebările care [...] Citește în continuare
Linişte. De trei zile, în Bucureştiul cel haotic s-a făcut linişte pe străzi. Şi în tramvaie, şi în metrou, şi în pieţe, şi în mall-uri, şi în centrul vechi, chiar. Şi nu pentru că ne-a ordonat cineva să arborăm drapelul în bernă. Atmosfera asta stranie de amorţeală, încordare şi frunţi traversate de riduri de expresie [...] Citește în continuare
