Războiul este o constantă a istoriei. Planează deasupra realităţii până când se hotărăşte să plonjeze în mijlocul ei cu voluptate. Războiul e o necesitate ivită atunci când echilibrul devine insuportabil de stabil. Focare de război mocnesc continuu şi sunt activate la intervale bine cumpănite de Marele Păpuşar care ne dă voie să credem că suntem [...] Citește în continuare
Teatrul înseamnă întâlnire. Frumos cuvânt! Conţine emoţie, curiozitate, intimitate şi sinceritate. Presupune o seamă de aşteptări, istorii personale, frică de necunoscut şi entuziasmul adus de noutate. De prea multe ori trecem unii pe lângă ceilalţi pe scenă, prin sala de teatru şi prin viaţă, uitând să ridicăm privirea. Şi ratăm să îl cunoaştem pe celălalt [...] Citește în continuare
Trupuri zvelte în mişcare. Carne fermă dezgolită. Semiîntuneric, fum, alcool, culori. O trompetă, un pian, o întreagă orchestră, voci pline de erotism. Corsete, tocuri înalte, pene, paiete, peruci, machiaj, ruj aprins. O lume nebună, nebună, nebună; exotiă, excentrică, excitantă, intoxicată de libertate luxuriantă. Welcome to Cabaret! Spectacolul semnat de Răzvan Mazilu la Teatrelli este un [...] Citește în continuare
Cât de bine poate fi într-o Polonie ciuruită de război, buimăcită de aceleaşi „idealuri” ale comunei globale, în care bunicii senilo-nostalgici şi nepoţii emokizi fac schimb de coji de luciditate şi pusee de furie? O realitate numită „Polonia” în piesa Dorotei Masłowska care fără prea mari eforturi de imaginaţie s-ar putea numi „România”. Un text [...] Citește în continuare
În subsolul de la Dianei 4 locuieşte o femeie nu foarte tânără, cumsecade, singură şi destul de neinteresantă. Are câteva rafturi cu cârţi, un pat, un radio vechi şi o icoană. Este ziua ei şi se sărbătoreşte în linişte, cu bucurie stăpânită şi cu dorinţe suflate într-o lumânare. Se aud bătăi în uşă. „Dragă Elena [...] Citește în continuare
Teatrul conţine o forţă vitală. Ea se numeşte Adevăr. Indiferent de cât de flamboaiant-halucinantă ar fi imaginea în ansamblu sau de cantitatea ideilor grave dezbătute inteligent per unitate de timp, totul se rezumă la o constatare simplă: a fost o desfăşurare de forţe de dragul expresiei artistice sau un demers artistic sincer. Frumuseţea acestei simplităţi [...] Citește în continuare
Patru ore şi o durere de cap zdravănă – cu asta m-am ales din ipostaza de spectator la „Electra” montat de Andriy Zholdak la Teatrul Naţional din Macedonia şi prezentat în închieierea Festivalului NETA la Teatrul Naţional Bucureşti. Dacă aveam luxul de a posta doar un status pe Facebook, rândurile mele s-ar fi vrut ironice, [...] Citește în continuare
Performance telematic participativ – o denumire ştiinţifică aproape. Sună foarte important şi serios. Şi aşa şi este. Surpriza este că această denumire uşor crispantă de fapt ascunde o întâlnire artistică emoţionantă; o experienţă caldă care începe cu un e-mail. Odată ce alegi să iei parte la acest performance dedicat unui singur participant într-un interval orar [...] Citește în continuare
Teatrul s-a adaptat de-a lungul secolelor. Se încăpăţânează să se acordeze la timpul prezent indiferent de epocă sau modă. Răspunde oricărei provocări sociale şi se transformă pe placul oricăror noi cerinţe. Nici nu prea are de ales, în fond. Nefiind fixat pe niciun suport nu îşi permite luxul de a fi universal valabil. Are, în [...] Citește în continuare
„Antigona” de Sofocle, în regia lui Ivo Van Hove, produs de Barbican Londra, Les Théâtres de la Ville Luxemburg şi Toneelgroep Amsterdam, cu Juliette Binoche în rolul titular, prezentat în Festivalul Internaţional de la Edinburgh. Citeşti numai şi deja eşti impresionat. Apoi vezi chipul lui Juliette Binoche prin tot oraşul – colantat pe taxiuri şi [...] Citește în continuare
Şapte coline, o cetate, un estuar, multe catedrale, parcuri mai verzi decât ochii iubitei, locuitori roşcovani şi joviali, sortimente de bere cât superstiţii în teatru şi opt festivaluri într-o vară. Pare că toată suflarea artistică se mută la Edinburgh: Festival Internaţional de Film, Festival de Jazz & Blues, Edinburgh Art Festival, Edinburgh Military Tattoo, Festivalul [...] Citește în continuare
În urmă cu 10 luni, la început de septembrie scriam o listă cu dorinţe; gânduri de bine pentru stagiunea care urma să înceapă. Nu am ars hârtia lăsând cenuşa să zboare în vânt. Premierele au început să apar, festivalurile la fel, mari dezamăgiri, surprize frumoase şi bucurii scurte. Un an la rând şi nimic mai [...] Citește în continuare
Teatrul este al publicului. Pentru public. Despre public. Coborât din înălţimile olimpiene ale culturii, unde îl cocoţaseră nişte indivizi serioşi din cale-afară, numindu-l steril „artă” şi îl condamnaseră la calitate şi gust, pe un soclu prea înalt pentru masele înfometate de aplauze dezlănţuite şi însetate de râs fără prea multe pretenţii intelectuale, el, teatrul bunăoară, [...] Citește în continuare
Succesul; măsurat în aplauze la scenă deschisă şi ovaţii la final de spectacol, cuantificat în numărul de reprezentaţii cu casa închisă, certificat de aprecierea breslei şi, mai nou, în numărul de check-in-uri şi postări ale bloggerilor. Succesul este ţinta precisă a fiecărei noi montări aprobate în repertoriul unui teatru. Dar nu există nicio reţetă sigură [...] Citește în continuare
