Geniu şi credinţă. Păcat şi remuşcări. Moarte şi nebunie. Extreme care se atrag, pulsiuni ale cugetului tulburat şi inimi ce palpită într-o căutare sârguincioasă spre perfecţiune şi divin. Între ele două minţi, două voinţe, două vieţi, două piane, o singură miză: nemurirea. Intrarea glorioasă într-o memorie colectivă, dincolo de timp, succesul măsurat nu în aplauze [...] Citește în continuare
Frumuseţea e banală; perfecţiunea plicticoasă de-a dreptul. Simetria înseamnă moarte. Infinit mai seducător şi mai savuros este urâtul perfectibil. Trăsăturile grosolane, unghiurile strâmbe, materia în starea ei brută, un trup bont în căutarea unui echilibru oricât de instabil e cu mult mai fascinant decât linia perfectă descrisă de frumuseţe. Răul şi urâtul seduc prin mijloace [...] Citește în continuare
De ce îşi împarte Lear regatul? Un adevărat mister shakespearian care a primit atâtea răspunsuri câte montări şi încă alte zeci în plus, dezvoltate în exegeze ale unor oameni serioşi şi conştiincioşi. Un răspuns final şi definitiv nu s-a găsit. Speculaţiile se învârt în jurul aceluiaşi principiu al orgoliului, fie că îl numesc orbire, moft [...] Citește în continuare
Pe 23 aprilie 2016 se împlinesc 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare. La Craiova are loc cea de-a X-a ediție a Festivalului Internațional Shakespeare. Revista Yorick va oferă un interviu în exclusivitate, realizat de Alina Epingeac… în Piața „William Shakespeare” din Craiova. Mărite Bard, Maestre, Excelenţă… Te rog, fără fasoane. Spune-mi simplu [...] Citește în continuare
Veşnicia nu se măsoară în timp. Nu în treceri fulgurante stă gloria, nu în baloane de săpun ale clipei stă succesul. Timpul, relativ precum ştim că îi stă în fire să fie, e o născocire de care umanitatea din noi are nevoie pentru a se simţi în siguranţă. Geniul, însă, nu are nevoie de cuantificări [...] Citește în continuare
Liberul arbitru este un domn tare parşiv. Prietenos, aparent, generos şi foarte înţelegător. E de acord cu tine şi îţi face pe plac. E acolo doar pentru a fi garantul alegerilor tale. Seducătoare noţiune. Ai şansa de a decide totul; de la culoarea tricoului pe care îl îmbraci astăzi şi trotuarul pe care mergi spre [...] Citește în continuare
Viaţa şi moartea – un cocktail seducător de dulce din băuturi tari, servit în shoturi de cristal celor care îşi fac curaj să se nască. Un dans pasional în care doi parteneri perverşi se consumă reciproc, erotic şi tandru. Un film al cărui scenariu se scrie în timp real, filmat direct pe retină, fără peliculă, [...] Citește în continuare
Dreptul la viaţă e girat de graţia divină şi apărat de legi ale oamenilor. Nimeni nu garantează, din păcate, şi dreptul la fericire. Trăieşti, aşa cum te pricepi mai bine, cum îţi este dat de soartă şi permis de context. Visezi atât cât ai curaj şi de prea puţine ori îndrăzneşti să ridici privirea spre [...] Citește în continuare
Trei prieteni călătoresc prin lume. Un nobil bătrân, obosit şi plictisit de viaţa care l-a dezamagit nu o dată. Nu mai vrea nimic, nu mai aşteaptă nimic, dar continuă să facă ce a învăţat şi îşi poartă paşii ca umbre ale celui care a fost. Altul e matur, în putere, cu ochi sticloşi după tot [...] Citește în continuare
Teatrul nostru a obosit. S-a plictisit de căutări. Nu mai are chef să se redescopere. Pare un bătrânel ticăit care îşi face de lucru. Din când în când, tresare din somn şi mai încercă gesturi de revoltă. Dar asta se întâmplă rar şi sporadic. În rest, trăieşte din amintiri şi nu supără pe nimeni. E [...] Citește în continuare
Te naşti, îţi faci de lucru prin viaţă şi, inevitabil, mori. Perioada dintre singurele certitudini ale existenţei e variabilă. Surprinzătoare. Şi se presupune că stă sub semnul liberului arbitru. Eşti răspunzător pentru viaţa ta. Tu alegi. În afară de câteva detalii precum destin, societate, familie, religie, politică, economie, climă, mediu înconjurător, hazard şi alte banalităţi [...] Citește în continuare
Calitate şi constanţă. Două atribute atât de fireşti care prea rar fac casă bună în realitatea teatrală românească. De cele mai multe ori, în locul lor e preferată cantitatea – atât a râsetelor icnite, cât şi a biletelor vândute. Teatrele, fie ele de repertoriu sau aşa-numit independente, se grăbesc să cuantifice premiere, minute de aplauze, [...] Citește în continuare
Teatrul şi gastronomia au câte ceva în comun. Reţetele de pildă. Iar uneori arta culinară se dovedeşte mai inventivă decât cea dramatică. Chefii în bucătăriile lor caută constant să îmbunătăţească, să adauge, să testeze şi să inoveze. Reţete vechi de sute de ani sunt reinterpretate şi rafinate. Ingredinete secrete, tehnici de gătit neaşteptate, precizie şi [...] Citește în continuare
Adolescenţa a murit. Nici copilărie nu mai există. Cuvântul „fericire” e un arhaism. Speranţa e o metaforă de prost gust. O zi trăită în plus nu e altceva decât o prelungire masochistă a chinului de a respira cu plămâni franjuraţi. Fiecare bătaie de inimă adună strop cu strop sângele care se scurge din atriile sfâşiate. [...] Citește în continuare
