Nu pot vorbi alfel decât la persoana I despre experienţa avută în sala Operei Naţionale Române din Iaşi. Rigoarea profesională îmi cere să împărtăşesc impresii, în calitatea de om de teatru care s-a bucurat pentru o seară de spectacolul „Lucia di Lammermooor” în regia lui Andrei Şerban. Nu ştiu dacă toate notele muzicale de pe [...] Citește în continuare
Singură, străină, speriată, cu o valiză plină de baloane colorate pe care să le transforme în animale şi basme frumoase, Nadia îşi caută locul în New Yorkul cu clădiri şi vise mari. Un clown cu viză falsă şi inocenţă netrucată speră la şansa ei la fericire departe de casă. Câţi emigranţi cu acte mai mult [...] Citește în continuare
Spiritul balcanic – pitoresc, venal, sangvin, exploziv, plin de umor amar, de pasiuni domestice exacerbate şi de violenţa noastră cea de zi cu zi. Un butoi cu pulbere, aşa cum bine a rezumat Churchill zvâcul acestui colţ de Europă, aflat sub presiunea capacului numit haz de necaz amestecat cu lene şi indiferenţă. Un argint viu [...] Citește în continuare
Anul de graţie este 2014. Început de septembrie. Pregătirile pentru începutul noii stagiuni teatrale intră în linie dreaptă. Dar cum realitatea vieţii teatrale a ultimilor ani s-a dovedit a fi o dezamăgire crudă, în comparaţie cu speranţele frumoase care însoţeau mai toate premierele, pun entuziasmul şi aşteptările ridicate în cutia cu iluzii, scriu în lista [...] Citește în continuare
10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1… La mulţi ani stagiunii 2014-2015! Ce dacă nu e 1 ianuarie şi nu sărbătorim cu artificii şi şampanie din miez de noapte până la crăpatul zorilor, tradiţional – preţ de o săptămână? E 1 septembrie şi ne adunăm mai mult sau mai puţin conştiincioşi pe [...] Citește în continuare
Când stagiunea teatrală tocmai s-a încheiat şi toată lumea îşi face planuri de vacanţă, Teatrul Ariel din Râmnicu Vâlcea deschide festivalul. La sfârşit de iulie, când Bucureştiul dogoreşte, iar plajele sunt arhipline, un oraş mic şi liniştit e invadat de teatru mai ceva decât terasele din Centrul Vechi. Ariel Inter Fest, pe numele său, ajuns [...] Citește în continuare
Când e caniculă şi limonada cu mentă şi multă gheaţă te îmbie să stai sub umbra unei umbrele, cu gândul la vacanţa din Vamă, greu te mai poartă paşii spre teatru. Gradele în plus atenuează nevoia de emoţie, iar moleşeala estivală are prea puţine în comun cu sensurile adânci ale dramelor jucate în săli întunecate. [...] Citește în continuare
Motto: Îmi pare rău. Iartă-mă. Mulţumesc. Te iubesc Nu ştiu cum să încep, nu ştiu cum să continuu şi nu vreau să închei. Cum să scrii despre cel care îţi e fratele pe care nu părinţii, ci destinul ţi l-a oferit, la timpul trecut? Tot ce cred e că trebuie să îmi fac curaj şi [...] Citește în continuare
Aş fi vrut să fiu fan şi să rămân fără voce ovaţionând „Rinocerii” lui Robert Wilson. Aş fi vrut să mă bântuie imaginile lui perfecte zile la rând şi să îmi fugă mereu gândul la universul lui fantastic. Aş fi vrut să mă bucur de spectacol ca un copil buimac la Disneyland. Dar dorinţele mele [...] Citește în continuare
Intru în sala de pe Schitu Măgureanu nr. 1; se numeşte „Liviu Ciulei” astăzi, dar acum unsprezece ani se numea „Izvor”. A trecut destulă vreme, încât să fie timp pentru multe. Se spune că toate trec – şi bune şi rele. Şi totuşi, chiar dacă multe sunt lucrurile care vin şi dispar mai devreme sau [...] Citește în continuare
Obişnuinţa înseamnă plictis. În artă, în orice caz. Inerţia dulce şi sintagmele spuse cu gravitate fac o umbră protectoare sub care e loc pentru orice şi oricine. „Shakespeare e genial”. „Teatrul înseamnă viaţă”. Şi gata. Montări cuminţi, timide, ca nu cumva să neliniştească somnul monstrului sacru. Ca nu cumva noi, cu îndrăzneala noastră prea puţin [...] Citește în continuare
Când un spectacol te ia, parcă, de guler şi îţi vorbeşte privindu-te în ochi aşa cum o face un prieten adevărat care îţi bagă minţile în cap atunci când eşti pe punctul de a face o prostie – cu patos, sinceritate extremă, brutal chiar, dureros de loial şi generos –, ai şansa de a vedea [...] Citește în continuare
România, 2014. Care sunt problemele reale societăţii? În afară de scandaluri mondene, divorţurile anului, căsătoria secolului şi derbyul etapei? Prin hăţişul de false dileme ale hypsterului de centrul vechi şi valorile de carton cu semn schimbat există bine camuflate, minimalizatele şi abia amintitele stări de fapt cu adevărat îngrijorătoare. Dincolo de depresiile de sezon şi [...] Citește în continuare
Am intrat în sală. Cu aşteptări, cu dorinţe, cu pretenţii şi curiozităţi. După trei ore nu mi-a mai păsat de nimic din toate câte ştiam despre „Furtuna” lui Shakespeare; eram un spectator încântat. Regizorul Alexander Morfov m-a convins că se poate face entertainment de calitate dintr-un text considerat de mulţi sacrosanct. Iar dacă magia funcţionează [...] Citește în continuare
