“Scara pisicii”, un spectacol interesant, care mizează exclusiv pe interpretarea actoricească, ar fi mai de impact într-un spaţiu de joc mai mic, care să nu fie convenţional separat de spaţiul rezervat publicului. [...] Citește în continuare
Aş schimba faptul că, în general, directorii de teatre sunt numiţi politic sau au un spate politic. Orice ar face sau, mai exact, nu ar face, nu contează. Aş schimba faptul că, în general, nu se vorbeşte despre asta, iar atunci când se vorbeşte este ca şi când nu s-ar vorbi... [...] Citește în continuare
Omenirea fără speranţă transpare brut şi brutal din lectura lui Alexandru Dabija, materializată într-un spectacol care apasă, cu tuşe groase şi deloc filosoficoase, pe un univers barbar şi gregar. [...] Citește în continuare
Este o constatare pe care am făcut-o cu uşurinţă văzând „Dineu cu proşti”, spectacol recent al Naţionalului bucureştean, producţie de public, ce mizează pe nume de rezonanţă. Povestea e suverană, iar mijloacele prin care e spusă pe scenă, vechi de când lumea, nu contează pentru spectatorul dornic de o porţie de râs drept răsplată pentru [...] Citește în continuare
Până la 5 decembrie, cele două săli ale Teatrului Ţăndărică găzduiesc cea de-a şasea ediţie a Festivalului Internaţional al Teatrului de Animaţie „Bucurii pentru Copii. Spectacole de Colecţie”. [...] Citește în continuare
Una dintre lacunele culturii noastre este, de multă vreme, absenţa traducerilor textelor fundamentale despre teatru. Cum apetenţa pentru teorie nu caracterizează câmpul cultural din România, teatrul, atât de frecventat şi azi, la vremuri când vânzarea de carte se prăbuşeşte răsunător, şi cinematografele, chiar şi cele de mall, sunt de multe ori goale, scrierile esenţiale din [...] Citește în continuare
Sună promiţător, nu-i aşa? Şi nu râdeţi sceptic sau ironic, pentru că vă tentează în lunga şi frumoasa toamnă pe care o trăim la Bucureşti. Frumoasă din punct de vedere meteorologic şi al câtorva evenimente, fără îndoială, căci, altminteri, criza cam bate normalitatea câteodată sau mai mereu. [...] Citește în continuare
Săptămâna trecută Teatru Bulandra din capitală a găzduit trei reprezentaţii ale spectacolului „Imediat”, realizat de Camille Boitel la Théậtre de la Cité International din Paris. Un spectacol care amuză şi scoate din minţi în aceeaşi măsură, deşi se pare că unii spectatori (care n-au rezistat până la sfârşit) mai mult i-a înnebunit decât i-a distrat, [...] Citește în continuare
Mi-am căutat propriul drum, am studiat, am vrut să nu cumva să mă prostesc în domeniul meu, să evit riscul cel mai mare – teatrul te poate prosti! [...] Citește în continuare
Primul musical independent din România este un spectacol adevărat, cu personalitate, substanţă şi culoare, născut în mod fericit pentru a-i pune omului de azi oglinda în faţă. [...] Citește în continuare
Poezia, forţa, stranietatea lui Shakespeare stau dincolo de cuvinte, dar trec prin ele. În piesele lui, vorbele nu sunt niciodată în plus sau în minus. Nu sunt doar vehicule de sensuri, ci planete care trebuie descoperite de fiecare artist... [...] Citește în continuare
E marţi seara, ora 19.00. Intru la Centrul Naţional al Dansului – Bucureşti, să văd „Trilogia stereoscopică”, în care Billy Cowie semnează regia, coregrafia, muzica şi textul. În afară de mine, mai sunt cinci-şase spectatori. Primesc la intrare o pereche de ochelari speciali pentru proiecţiile 3D şi traducerea celor două poeme pe care le voi [...] Citește în continuare
Repovestirea şi recroirea „Odiseei” pe înţelesul tuturor, umanizarea epopeii pe măsura universaliilor umane are în acest spectacol un moment de graţie. Pentru că este deopotrivă inteligent şi liric, vioi şi metaforic, pentru „elitişti” şi pentru gaşca din faţa blocului... [...] Citește în continuare
Pentru un om care-i studia, să tot fie 10 ani de atunci, pe Derrida şi pe Baudrillard, importanţi gânditori ai postmodernităţii, la vremea în care interesul pentru ei se ofilea în Occident, succesul aşa-numitului spectacol „Who Is Fergus Kilpatrick?” rămâne un mister. [...] Citește în continuare
