Şantaj, trafic de inflenţă, corupţie la nivel înalt… Ţara pusă la cale în alcov… De votat, votează cetăţeanul turmentat. Cam aşa arată Ţara lui Caragiale în care ne facem şi noi veacul. Tănase a venit doar să pună punctul pe i. Constantin Tănase a amendat fiecare articol din acest program-cadru semnat de I.L. Caragiale: “În [...] Citește în continuare
“Mă mir!” Sub acest titlu de rubrică (a cărei cititoare fidelă şi, în egală măsură, ferventă admiratoare am fost) a comentat Mircea Diaconu în paginile revistei “Cinema”, timp de vreo doi ani, probleme serioase şi problemuţe căpietoare ale vieţii noastre din vremea lui Ceauşescu. Îi cer, cu prietenie, iertare lui Mircea Diaconu că folosesc acum [...] Citește în continuare
Cu inventivitatea care-l caracterizează, Horaţiu Mălăele îşi costruieşte demersul comic pe structura familiară nouă din întâlnirile (pe care se presupune a le fi avut de-a lungul vieţii) cu Stan Laurel şi Oliver Hardy. [...] Citește în continuare
Jerzy Stuhr, unul dintre cei mai populari oameni de teatru şi film din Polonia, a montat anul trecut în Italia “Emigranţii” (II) lui Mrożek. Premiera a avut loc pe 23 octombrie 2009, la 33 de ani de la spectacolul semnat de Andrzej Wajda la Teatrul Vechi din Cracovia. O spun doar spre aducere aminte. Aşa [...] Citește în continuare
“O cameră cu tavanul scund şi cu pereţii murdari, cenuşii, plini de igrasie.” – un spaţiu închis care-şi înscrie două existenţe al căror termen comun este dezrădăcinarea. AA-intelectualul ratat şi XX-muncitorul obsedat de bani sunt două naturi divergente care ajung, deloc paradoxal, la un moment de convergenţă. Dramă morală şi psihologică, dar nu mai puţin [...] Citește în continuare
Veţi vedea zeci şi zeci de borcane mari - umplute cu compot de vişine - de o lumină sângerie, nefirească. Electrizant. Ţi se opreşte respiraţia. Şi imediat înţelegi că livada se desfăşoară pe spaţiul dedicat dulapului secular. [...] Citește în continuare
O casă obişnuită pentru nişte oameni cu pretenţii – cum ar fi, să zicem, un grosist şi o pasionată de artă şi de Africa (soţii Michel şi Véronique Houllié) sau chiar un avocat şi o consilieră pe probleme de patrimoniu (soţii Alain şi Anette Reille) -, interior neutru: o canapea confortabilă, un fotoliu-scoică, măsuţă… o [...] Citește în continuare
Premieră absolută, spectacolul Nonei Ciobanu mi-a deschis această carte pe care o voi păstra la îndemână: "Mantia de stele. Ghid astrologic de ghicit"... [...] Citește în continuare
Înalt, cu gesturi ferme şi elegante, mişcându-se în regie pe spaţiul restrâns din faţa geamului ciclop, coordona actorii din studio concentrat pe text şi atent la fiecare sunet. Aşa l-am cunoscut pe regizorul Cristian Munteanu în 2005, pe când înregistra “Slugi isteţe şi bufoni” – Cinci personaje în interpretarea actorului Horaţiu Mălăele, la Teatrul Naţional [...] Citește în continuare
Revista Yorick vă propune, înainte de acordarea premiilor UNITER, un top al membrilor redacţiei, cu cele mai bune spectacole ale stagiunii. [...] Citește în continuare
Cred că un artist poate avea un spaţiu predilect de manifestare, acela în care se şi profesionalizează. Dar Artistul nu rezistă să nu păşească şi în zone învecinate unde, câteodată, şansa îi zâmbeşte, îl ia de mână şi îi dă în stăpânire domeniul spre care a îndrăznit. [...] Citește în continuare
Am citit şi am recitit filmele lui Andrei Tarkovski în diferitele perioade ale vieţii mele profesionale şi, mult mai târziu, ale călătoriei mele către Dumnezeu. Ciudat mi s-a părut întotdeauna faptul că fiecare lectură mă modifică: mă înţelegeam mereu altfel în faţa aceluiaşi obiect, aşa cum mă regăsesc de fiecare dată alta în faţa oglinzii [...] Citește în continuare
– partea întâi – Regizor de teatru. Şi de film. Şi, într-un anume fel, scriitor. Alexa Visarion. Un artist pentru care două milenii şi jumătate de teatru sunt vii, doar să întinzi mâna şi să le aduci acum, aici, pe scenă. Şi profesor. “Pe mine mă interesează tinerii regizori. M-au interesat totdeauna şi tinerii regizori [...] Citește în continuare
Era frumoasă. Foarte frumoasă. Mi-o amintesc îmbrăcată într-o fustă strâmtă, închisă la culoare, uşor deasupra genunchiului, şi pulover en coeur, de lână fină, cu ciorapi negru opac şi pantofi cu toc jos. Era înaltă şi subţire, cu o cască de păr negru, afro (în trend pe atunci, spre sfârşitul anilor 70). Şi ochii aceia adânci, [...] Citește în continuare
