Într-un colț al scenei o zărim pe tânăra procuroare Teodora Banu, căreia apropiații în spun Teo, încercând să-și omoare timpul pe care trebuie să îl petreacă la noul ei serviciu, pregătindu-și, probabil, viitoarele examene de promovare în profesie. Adică citind dintr-o carte a criminologului Cesare Lombroso. În celălalt colț se află tânărul locotenent Popescu Filip, [...] Citește în continuare
Ce altceva decât absenţa unor texte cu carnaţie asemănătoare şi cu roluri cel puţin la fel de ofertante să determine frecvenţa, insistenţa chiar, cu care apare în repertoriile noastre piesa Ludmilei Razumovskaia Dragă Elena Sergheevna? Scrisă la începutul anilor ’80 în plină perioadă brejnevistă ca urmare a unei comenzi precise (a fost, carevasăzică, un „text [...] Citește în continuare
O mărturisire a lui Tuncer Cücenoğlu, autorul piesei Avalanșa, publicată în caietul de sală al spectacolului orădean, ne lămurește că scrierea se fundamentează pe un fapt real. De care dramaturgul a aflat cândva, prin 1987. Undeva, în Estul Anatoliei, ar exista o localitate mică, înconjurată de munți, unde oamenii sunt obligați de legi cu puternice [...] Citește în continuare
În alcătuirea scenariului dramatic care a stat la baza spectacolului Scrisori de pe front, aflat în repertoriul Teatrului Mic din București, regizorul Vlad Massaci a avut la dispoziție două surse. Prima este reprezentată de Notele de război ale sublocotenentului Ioan R. Marinescu, regăsite, adnotate și publicate de nepoata de frate a acestuia, Irina Nelson. Cea [...] Citește în continuare
În fiecare etapă importantă din consistenta lui carieră director de scenă care numără deja, iată, 35 de ani și mai bine, Victor Ioan Frunză a acordat atenția cuvenită literaturii dramatice românești. Nu a făcut-o fiindcă i-ar fi impus-o cineva, nu pentru a fi pe placul nu știu cărei autorități trecătoare, nu l-a interesat să fie [...] Citește în continuare
Dacă facem efortul de a pune la o parte toate prejudecățile referitoare la pretinsele rigori și criterii de onorabilitate și respectabilitate ce s-ar cuveni să prezideze repertoriul primei scene a țării, dacă avem bunul simț de a admite că fiecare dintre noi am savurat romanele pline de farmec ale Agathei Christie și dacă ne mai [...] Citește în continuare
Un scenariu dramatic a cărui piesă de bază este Povestea unui necunoscut, scenariu în a cărui gramatică se mai amestecă fragmente din alte câteva proze scurte ale lui Cehov precum Soția, La Conac, Trei ani, Împărțirea femeiască, Ariadna, reprezintă fundamentul spectacolului intitulat Fugarii. De relativ puțină vreme intrat în repertoriul Teatrului Odeon și care a [...] Citește în continuare
Dumnezeu, în marea lui înțelepciune și mărinimie, a creat, printre multe alte ființe, și pisicile. Care nu sunt neapărat toate negre nici măcar noaptea. Din câte se pare picile au nu doar aspecte și caractere felurite, ci și viața lor sentimentală. Au deopotrivă propria lor organizare socială. Firesc să dobândească dreptul de a deveni protagonistele [...] Citește în continuare
Într-o lume intens preocupată de diferențieri categoriale, dramaturgul român de expresie maghiară Székely Csaba este considerat a fi exponentul, prin excelență, al teatrului social și al celui politic. Unul dintre cele mai puternice condeie care i-au dovedit impactul, utilitatea, poate chiar supremația. În decembrie 2017, atunci când am văzut în Sala Studio a Teatrului Național [...] Citește în continuare
A XXIV-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Clasic de la Arad i-a numărat printre invitați și pe actorii Teatrului Național din Pécs-Ungaria, o instituție de spectacole cu care principalul organizator al respectivei manifestări de cultură teatrală – Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad – întreține o consecventă relație de colaborare. A fost însă invitația [...] Citește în continuare
Înainte de orice, Copilul lui Noe de la Teatrul bucureștean Metropolis, prilejuit de dramatizarea făcută de Chris Simion-Mercurian după o plină de tensiune nuvelă a scriitorului francez Eric-Emmanuel Schmitt, regizat tot de ea, mi se pare un spectacol util. Util, fiindcă teatrul are, prin însăși natura și specificul existenței sale, o misiune clară în reușita [...] Citește în continuare
O spun încă de la început. Experimentul P, spectacolul montat de Alexander Hausvater la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești, chiar dacă nu este unul tocmai fără cusur, are o importanță deosebită. În primul rând, el mi se pare a reprezenta unul dintre primele semne, extrem de relevante, că respectiva instituție de spectacole, aflată de ceva [...] Citește în continuare
Cred că mai bizară, poate, măcar la prima vedere, chiar mai deconcertantă decât Un copac, piesa aceluiași Tim Crouch pe care tot Bobi Pricop a montat-o la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, este piesa Autorul. Pusă în scenă acum aproape un an la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova. Într-un spectacol pe care am ajuns [...] Citește în continuare
În toamna anului 1983 se angajau la Secția română a Teatrului de Stat din Oradea doi tineri artiști. Regizorul Alexandru Darie și actorul Cristian Șofron. Scenografa Maria Miu lucra pe atunci la Teatrul Național din Târgu Mureș, însă directorul Mircea Bradu s-a dat de trei peste cap și i-a obținut transferul. Cei trei au reprezentat [...] Citește în continuare
