Oleanna. Pământ al făgăduinţei, loc aproape mitic spre care se îndreptau visurile de mai bine ale unor norvegieni din secolul al XIX-lea. O lume nouă în care „grâul şi porumbul se plantează singure, cresc într-o zi câte 2 metri, în timp ce tu te odihneşti în voie în patul tău”. Cel puţin aşa spune cântecul; [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Ce fac absolvenții atunci când și-au încheiat legăturile cu facultatea? Își iau toate cunoștințele și încrederea la pachet și pleacă într-o lungă aventură. Pe cont propriu și pe cât de entuziasmați se poate. Pregătiți (sau nu) pentru marele necunoscut. Puțini sunt cei care se pot lăuda că au debutat la scurt timp după absolvire. Însă [...] Citește în continuare
Political correctness-ul nostru cel de toate zilele, dă-ne nouă astăzi încă un subiect controversat pe marginea căruia să ne lamentăm şi ne ajută nouă în îndeplinirea agendelor noastre şi ne fereşte de minţile care gândesc de unele singure! Această sintagmă din limba engleză cu multe litere dublate, pe cât de lungă şi de enervant de [...] Citește în continuare
Gradele de comparaţie în teatru sunt foarte parşive. Mai ales superlativul. Atunci când ajungi „cel mai” eşti în pericol. Aura din jurul tău străluceşte orbitor, soclul statuii se înalţă, publicul plăteşte fără discernământ din ce în ce mai mulţi bani pe bilet, aplauzele se transformă în ovaţii şi toate par că merg din plin. Mai [...] Citește în continuare
Într-o lume teatrală fărâmițată și în care lucrurile se fac cel mai adesea pe repede înainte, iar asta se vede de obicei în spectacole, în care ideea de trupă – cu puține, foarte puține excepții – aproape că nu mai funcționează, în care lipsesc programele regizorale și programele repertoriale, trupa lui Victor Ioan Frunză rămâne [...] Citește în continuare
Trăim în plină expansiune tehnologică. Iu-huuu! Nu trec multe zile până să nu aflăm despre cine-ştie ce upgrade-uri şi aplicaţii fără de care nici nu ne putem da seama cum de am trăit până acum. Dacă apăsăm doar pentru o scurtă perioadă butonul „pause” şi facem un pas mic în spate atât cât să scoatem [...] Citește în continuare
În teatrul românesc, la momentul actual, se pare că printre cele mai dificile lucruri se numără și crearea unor spectacole despre problemele pe care le întâmpină adolescenții sau despre modul în care se raportează la lume și la ei înșiși. Și dincolo de limbaj, mai importantă este abordarea actorilor în ceea ce privește interpretarea unui [...] Citește în continuare
Puterea de seducţie este o calitate dorită de mulţi. De multe ori inexplicabil, se face ca atracţia exercitată de cine nu te aştepţi să te cucerească definitiv. În afară de acel je ne sais quoi fatal, în acest joc pasionant intră ingrediente amestecate – mister, pericol, stranietate, bizarerii, putere, tot soiul de atribute care, luate [...] Citește în continuare
Undeva pe Calea Griviţei, la numărul 64-66 mai precis, există Teatrul Dramaturgilor Români. Oricât de lung şi explicit şi cam fără de insiraţie s-ar numi el, acest teatru are o sală elegantă, cu locuri atât cât trebuie, un foaier primitor şi tot confortul. În plus, pare unul dintre puţinele teatre cu o misiune clară, un [...] Citește în continuare
După „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”, Bobi Pricop a revenit la Teatrul Național din București cu spectacolul „UFO” de Ivan Vyrypaev, explorând din nou mijloacele și avantajele tehnologiei și modul în care proiecțiile, sunetul și video-ul live pot crea emoții și pot spune povești împreună cu actorii sau, de ce nu?, [...] Citește în continuare
Fascinanta lume de dincolo de noi; fascinaţia unui univers pe care nu îl pum cuprinde nici măcar cu imaginaţia. Misterul acestui infinit este cel care ne face să tânjim la cunoaştere. Dar nici creativitatea în domeniul ştiinţifico-fantastic, nici avansul galopant al ştiinţei se pare că nu sunt ustensile pe măsura imensităţii unei realităţi ce nu [...] Citește în continuare
De ce să montezi Cehov într-o lume în care alergăm, alergăm, alergăm, într-o lume obsedată de ea însăși, obsedată de o contemporaneitate sufocantă, într-o lume în care plictiseala nu mai e de mult o formă de interogație aproape metafizică, ci a devenit cel mult o stare superficială în balastul unei lumi pe repede înainte, care [...] Citește în continuare
Un El și o Ea se întâlnesc în cea mai călduroasă zi din an. O pseudo-intrigă numai bună de explorat, de întors pe toate părțile, de disecat, de meditat – întâlnirea dintre doi oameni dă naștere unui univers imprevizibil în care, teoretic, orice e posibil. Și titlul e promițător, te trimite cu gândul la Tennessee [...] Citește în continuare
Cu toții credem că dansul în genere implică pasiune și senzualitate. Când vine vorba de Mrożek însă, tango-ul devine un hibrid, o himeră acustică a raporturilor de putere. O confruntare grotescă între două forțe, două ideologii, două idealuri. Ce mai înseamnă absurdul și dezechilibrul astăzi, într-un secol în care avem libertate nemărginită și nicio soluție [...] Citește în continuare
