„(D)efectul Placebo” este al treilea spectacol, de data aceasta o creație colectivă, care a avut premiera în cadrul celei de-a doua ediții a programului 9G, derulat la Teatrul Național din București. Primul, „After Hours” în regia lui Radu Iacoban, e menit să te binedispună și să te trimită acasă cu zâmbetul pe buze, spectacolul lui [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Am să las pe un număr viitor o analiză a Festivalului Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru” aflat în plină desfășurare la Bacău, precum și a Concursului de Monodramă, ajuns la a treia ediție. Două concursuri cu premii consistente – aș zice că premiul de 7 000 de euro de la concursul de recitaluri este, [...] Citește în continuare
Liberul arbitru este un domn tare parşiv. Prietenos, aparent, generos şi foarte înţelegător. E de acord cu tine şi îţi face pe plac. E acolo doar pentru a fi garantul alegerilor tale. Seducătoare noţiune. Ai şansa de a decide totul; de la culoarea tricoului pe care îl îmbraci astăzi şi trotuarul pe care mergi spre [...] Citește în continuare
Prefer să mă aflu în Veneţia într-o zi ploioasă decât în oricare alt oraş într-o zi frumoasă – mărturisea în urmă cu mai bine de un veac şi jumătate scriitorul Herman Melville, captând astfel esenţa unui loc greu de înfăţişat în cuvinte sau imagini. Mai degrabă în sunete: Monteverdi, Vivaldi, Mozart, Paganini, Wagner au fost [...] Citește în continuare
Viaţa şi moartea – un cocktail seducător de dulce din băuturi tari, servit în shoturi de cristal celor care îşi fac curaj să se nască. Un dans pasional în care doi parteneri perverşi se consumă reciproc, erotic şi tandru. Un film al cărui scenariu se scrie în timp real, filmat direct pe retină, fără peliculă, [...] Citește în continuare
Revoluția de la 1989 este un subiect ușor inflamabil, care deschide ușor răni în istorie, în oameni, în politică, dar și ușor de ne(uitat). Pentru cei născuți după 1990, subiectul „revoluția din 1989” este „ușor” la superlativ, este istorie învățată pe de rost ca să treci examenul de bacalaureat, este maculatură înțesată de date exacte [...] Citește în continuare
Bestseller internațional, distins cu premii literare importante și transformat în spectacol de teatru care avut premiera în 2012, la Londra, povestea lui Mark Haddon a cunoscut în această primăvară o a doua montare și în România. După spectacolul lui Vlad Massaci de la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, textul „O întâmplare ciudată cu un [...] Citește în continuare
Dreptul la viaţă e girat de graţia divină şi apărat de legi ale oamenilor. Nimeni nu garantează, din păcate, şi dreptul la fericire. Trăieşti, aşa cum te pricepi mai bine, cum îţi este dat de soartă şi permis de context. Visezi atât cât ai curaj şi de prea puţine ori îndrăzneşti să ridici privirea spre [...] Citește în continuare
Din agitații și spectaculoșii ani ’60, cu bunele și relele lor, a mai ieșit la iveală o piesă în Bucureștiul anului 2016. Din dramaturgia uitată, chiar dacă nu epuizată a epocii, o regizoare, Mariana Cămărășan, ale cărei spectacole nu au trecut niciodată neobservate, a scos o bijuterie, a vrut să-i arate strălucirea și a reușit. [...] Citește în continuare
„Play it again, Sam” e una din acele replici celebre cu efect sigur. Toată scena finală din „Casablanca” dă buzna peste tine și lăcrimezi, și-ți aduci aminte, și zâmbești, și te (re)îndrăgostești de Humphrey Bogart sau de Ingrid Bergman, după caz, și viața e… romantică. Așadar, efectul e garantat, cel puțin pentru primele minute din [...] Citește în continuare
În fiecare casă există un axis mundi care reglementează ordinea interioară a fiecărui individ, indiferent dacă acel stâlp de rezistență este iubirea, grija sau pur, și simplu, atenția. E suficientă o singură mișcare violentă și, precum în cazul unui cutremur, întreaga construcție se va prăbuși până la ultima cărămidă. Spectacolul „Are nevoie de multă atenție” [...] Citește în continuare
Nu se întâmplă prea des în România ca un regizor de film, și încă unul câștigător al unui Urs de Argint la Berlin, să monteze teatru. Ba chiar, se spune, regizorii din așa-numitul nou val al cinematografiei nu sunt tocmai fani ai scenelor din România și funcționează în lumi paralele. Și totuși, Radu Jude, cunoscutul [...] Citește în continuare
Teatrul pentru adolescenți, cu subiecte despre și pentru adolescenți, e destul de slab reprezentat din România. Între teatrul pentru copii și teatrul pentru adulți se întinde o prăpastie care, din păcate, ne-ar putea costa generații de spectatori. Acesta este contextul în care Radu Iacoban a pus recent în scenă, la Sala Nouă a Teatrului de [...] Citește în continuare
Teatrul nostru a obosit. S-a plictisit de căutări. Nu mai are chef să se redescopere. Pare un bătrânel ticăit care îşi face de lucru. Din când în când, tresare din somn şi mai încercă gesturi de revoltă. Dar asta se întâmplă rar şi sporadic. În rest, trăieşte din amintiri şi nu supără pe nimeni. E [...] Citește în continuare
