Diseară, la Iaşi, Gala UNITER va desemna, drept primus inter pares, cel mai bun spectacol al anului 2012, având a se alege între Năpasta lui Radu Afrim, Două loturi al lui Alexandru Dabija, ambele de la Teatrul Naţional din Bucureşti, şi Călătoriile lui Gulliver al lui Silviu Purcărete, produs de Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu. [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Dorinţe, visuri, speranţe. Unde duc ele? Câte se împlinesc şi cu ce preţ? E firesc să ai năzuinţe, să închizi ochii şi, pentru o clipă, a cărei durată o decizi chiar tu, să iei pauză de la realitatea rece şi obiectivă; plonjezi în universul paralel ţesut de imaginaţie şi creezi lumea perfectă. Aşa încep toate [...] Citește în continuare
„Mutter Courage” nu este deloc un text care să se monteze prea des pe scenele românești, pentru că nu e deloc un text comod. Și, în general, puesele lui Brecht se montează rar și stârnesc diverse dispute și discuții în care revin termeni precum „brechtiansim”, „efect de distanțare”, „teatru epic”… De data asta, Teatrul Mic [...] Citește în continuare
Textul „Interviu” al lui Theo van Gogh, cunoscut unora, poate, din ecranizarea din 2007, este cu siguranță potrivit pentru spectacolele de tip underground care se practică acum în teatrul românesc, mai ales cel independent. O poveste puternică, două personaje bine conturate, amestec de umor și dramă, de lacrimă și zâmbet, de dragoste și ură, o [...] Citește în continuare
Regizorul Vlad Cristache ne arată încă de la început ce se va întâmpla. Pentru că, ocupându-ne locurile în sală, îl găsim deja pe Lette – superinventatorul angajat la o firmă cu vizibilitate internaţională – în camera sa de hotel, imaginată ca un frigider-reclamă pentru acea băutură care se defineşte în roşu/alb, dar care poartă aici [...] Citește în continuare
Urâţi mai suntem! Indiferent de trăsături, culoarea ochilor, forme, înălţime sau sex. Suntem urâţi pentru că nu suntem frumoşi la modul ideal. Nu avem nasul perfect, părul perfect, buzele perfecte… Aşa că suntem urâţi. Câteva kilograme în plus, un început de chelie, puţină miopie şi gata; purtăm la unison ştampila urâţeniei pusă de societatea care [...] Citește în continuare
Istoria universală a teatrului pare a sta sub semnul unor întâlniri de graţie. În epoca modernă, în plin secol XIX, ducele de Saxe-Meiningen, considerat de foarte mulţi cercetători drept „părintele regiei”, dar şi autor absolut al producţiilor sale teatrale, şi-l alătură ca asistent pe actorul Ludwig Chronegk. Dacă ducele alege textul, dă indicaţii trupei, desenează [...] Citește în continuare
Între vocaţia de a cunoaşte şi dorinţa de a fi: Yentl. Minte de bărbat şi inimă de femeie, iar sufletul… Sufletul? Cu Yentl, regizorul Erwin Şimşensohn a ales să vorbească despre „divina androginitate a sufletului”. Cea mai recentă premieră a Teatrului Evreiesc de Stat este povestea unei fiice de rabin, inteligentă şi în secret instruită, [...] Citește în continuare
Să ne înclinăm în faţa capodoperei! Chapeau bas, domnule Bulgakov! Roman grandios, te salut! Forţa copleşitoare a textului apasă constant, cuvintele şi personajele sunt vii încă din pagină. Sensul e diamantin şi volatil. E abur de geniu. Cum să îl prinzi din zbor în toată splendoarea lui şi să îl înghesui pe scenă? Încape oare? [...] Citește în continuare
Liviu Lucaci și spectacolele lui sunt o pată de culoare în peisajul teatral din România, fie el din sectorul independent sau nu. De obicei texte proprii, songuri marca Delia Nartea și un soi de limpezime a artei actorului tributară, cu siguranță, profesorului de actorie, obișnuit să lucreze și să experimenteze cu studenții. „Oameni ca noi”, [...] Citește în continuare
“… trebuie să vă mai puneţi şi voi din când în când mintea la contribuţie, să exersaţi, să vă oferiţi puţină gimnastică intelectuală, ca să nu vă facă inteligenţa burtă, dacă ştiţi ce e aia inteligenţă, că burtă ştie toată lumea!…” (Gabriel Bădică, „Aberaţia X”, Trafford Publishing 2006) „… aşa ne-am născut şi aşa creştem, [...] Citește în continuare
Luna lui Marte aduce cu sine nu numai Ziua Mondială a Teatrului (27), ci şi pe cea a Teatrului de Animaţie (21). În aceeaşi perioadă, Teatrul Ţăndărică din Bucureşti aniversează 68 de ani (!!!) de la prima reprezentaţie. Ca urmare, în această abundenţă de sărbători, pare firesc ca faimoasa instituţie să adauge şi o premieră [...] Citește în continuare
Vrem să vedem comedie. Suntem obosiţi, stresaţi şi grăbiţi. Venim la teatru pentru că vrem să râdem şi să ne simţim bine. Încet-încet experienţa vizionării unui spectacol se transformă pentru cei mai mulţi într-o plăcere vinovată. Mă descărc, mă deconectez şi nu îmi pasă prea mult de calitatea artistică. Am văzut o poveste clară, comică, [...] Citește în continuare
Ruxandra Vera Ştefan, UNATC, Teatrologie, Anul III Din dorința de a avea ca barometru sinceritatea, încep prin a face o mărturisire: simt că este ceva mai greu să scrii despre colegii tăi, decât să scrii despre regizori, actori deja consacrați, care, de cele mai multe ori, așa cum singuri mărturisesc, nu citesc cronicile, nu neapărat [...] Citește în continuare
