Iepurele alb “din adâncuri” n-are ceas, ci doar inima rănită. Nu vine din Ţara Minunilor, ci pribegeşte în căutarea unei credinţe noi şi a unei utopice Ţări a Dreptăţii. Timid, ochelarist, fără vârstă, Iepurele alb e misterios, incognoscibil şi innacesibil. Ciudat, însă, căci pare prietenos şi familiar omului de pe acest pământ. Să fie oare [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Montarea lui Zoltan Balazs de la Teatrul Național din Sibiu își propune chiar mai mult decât și-a propus Bulgakov atunci când a scris „Maestrul și Margareta”. Planurile multiple din romanul considerat de unii cel mai important roman al secolului XX se multiplică și mai mult în spectacolele de la Sibiu. Căci e vorba despre două [...] Citește în continuare
De ce mergem la teatru? Cei mai mulţi ar răspunde că pentru actori. Pentru vedete, mai exact. La fel de mulţi vor spune că şi pentru a se relaxa. Câţiva rătăciţi vor poveste. Mai toţi caută emoţia. Încerc un exerciţiu de sinceritate şi mă întreb serios de ce merg eu la teatru. De ce îmi [...] Citește în continuare
În fiecare an, de Ziua Mondială a Teatrului (27 Martie), un artist de renume internaţional este invitat să transmită un mesaj lumii teatrale. Jean Cocteau, Judi Dench, Václav Havel, Peter Brook, Pablo Neruda, Arthur Miller, John Malkovich sunt doar câţiva din cei care au avut această onoare în ultima jumătate de secol, de când ITI [...] Citește în continuare
Comedia romantică este un gen mai puțin vehiculat în repertoriile teatrelor noastre, mai ales comedia romantică de calitate. Dar în spațiul independent se mai strecoară din când în când… Între producțiile făcute special ca să câștige premii, montări ample și puternice, și comedioarele la limita cu șușa, calea de mijloc aproape că nu există. Acele [...] Citește în continuare
„Orice operă de artă trebuie să aibă o idee clară, bine definită“, scria Cehov, continuând: „Trebuie să ştii pentru ce scrii. Dacă însă păşeşti pe acest drum fără să ai vreo ţintă hotărâtă, te rătăceşti şi talentul dumitale se iroseşte.“ Nu știu ce „țintă hotărâtă“ și-a stabilit regizoarea Luminița Țîcu atunci când a venit la [...] Citește în continuare
Sunt spectator înainte de orice. Iubesc teatrul şi ca în orice idilă uit prosteşte din când în când. Mă şi cert, mă şi înfurii, greşesc şi îmi pare rău, fac reproşuri, apoi, ca orice toană, trece ca o ploaie de vară şi rămâne prea-plinul unei poveşti frumoase. Şi parcă mă îndrăgostesc din nou mai tare [...] Citește în continuare
Lia Bugnar are un stil. Este dramaturgul care scrie constant și are și șansa de a-și pune în scenă textele. Unul dintre puținii dramaturgi români care au această bucurie. Mai mult, în cele mai multe cazuri, e și regizor, și actriță. Și are un grup cu care lucrează permanent. Și, cel mai important, are un [...] Citește în continuare
Redeschisă în 2010 (după mai bine de şaizeci de ani), Sala Studio a Teatrului Odeon nu îşi dezminte menirea de promotor al artelor contemporane. Inaugurarea a avut loc cu premiera piesei „Blifat”, scrisă de Gabriel Pintilei, actor al teatrului. O comedie – „felie de viaţă” despre o familie normală din România. De curând, s-a reluat [...] Citește în continuare
Un text aflat în topul preferințelor regizorilor, un text răsfățat cu premii (Premiul Laurence Olivier, pentru cea mai bună comedie, în Anglia, și Premiul Tony, pentru cea mai bună piesă, în America), un text care i-a stârnit interesul lui Roman Polanski și a devenit scenariul unui film celebru („Carnage”), „Zeul măcelului”, așa cum a fost [...] Citește în continuare
Întâmplarea a făcut să văd la mică distanţă, în timp, două comedii de „bulevard” aparţinând celor doi maeştri absoluţi ai genului: Georges Feydeau şi Eugène-Marin Labiche. În această ordine invers cronologică, cel dintâi trăind între 1862 şi 1921, al doilea între 1815 şi 1888. Este vorba despre spectacolele „Fazanul” (după piesa „Le Dindon”) şi, respectiv, [...] Citește în continuare
E frumos acasă, la tata. O boltă umbroasă, aer curat, linişte, prieteni din copilărie, amintiri. Departe de griul oraşului aglomerat, de probleme, frustrări şi oamenii din ce în ce mai mulţi şi mai trişti. Eu, cel puţin, aşa credeam. Am fost şi eu „Acasă la tata” la Teatrul de Comedie. Şi nu pot spune că [...] Citește în continuare
A trecut ceva vreme de la premiera spectacolului „Hamlet – un exercițiu” de la Teatrul Foarte Mic, așa că am ajuns să-l văd cu întârziere. Ideea actriței Liliana Pană de a crea o companie independentă numită „Shakespeare Company.ro”, care să facă experimente pe textele lui Shakespeare, mi s-a părut că merită cu adevărat atenție, într-o [...] Citește în continuare
După ce am asistat la cea mai recentă premieră a Teatrului MASCA – Militarul fanfaron, de Titus Maccius Plautus, în traducerea clasică a lui Nicolae Teică – e imposibil să nu transform în exclamaţie titlul unui proiect de anvergură: Teatrul antic e modern, proiect pe care directorul Mihai Mălaimare îl iniţiază chiar cu această „comedie [...] Citește în continuare