Prima dată l-am văzut în 2007, la premieră. Apoi, anual, mai din întâmplare, mai voit, am ajuns la Sibiu şi l-am tot revăzut. La început uimirea în faţa spectacolului total era direct proporţională cu lipsa mea de experienţa – impactul a fost zdrobitor, iar tăcerea era singura modalitate prin care puteam cuprinde iureşul de epitete [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Declan Donnellan a venit la Sibiu cu o montare inclusă la categoria „spectacole-eveniment, Franţa, invitată de onoare”… „Ubu rege” produs de Cheek by Jowl este, cu siguranţă, una dintre cele mai surprinzătoare puneri în scenă ale textului lui Alfred Jarry, un text, de altfel, destul de ocolit de regizori, pentru că nu-i deloc comod. Alunecă [...] Citește în continuare
Nu puţine sunt premierele care au transformat Timişoara într-un loc special, unic, al spaţiului nostru geografic. De la cele mai cunoscute: primul oraş cu străzi iluminate cu gaz şi apoi electric, la fel – primul tramvai tras de cai, apoi electric, prima stradă asfaltată, prima staţie de salvare, prima linie de troleibuze, primul transplant de [...] Citește în continuare
Mai întâi, cum a început povestea spectacolului, căruia îi spunem așa tocmai din comoditatea pe care o combate regizoarea. Iată explicațiile Catincăi Drăgănescu, extrase dintr-un interviu publicat recent în revista noastră: „Spectacolul în sine este o improvizație pe o structură de proces. Am pornit de la încă o nevoie a noastră. Eu, personal, nu înțeleg [...] Citește în continuare
De mai bine de un veac, clădirea fostului Teatru de Stat Oradea domină centrul baroc al oraşului. De fapt, amestecul de stiluri importate din Austro-Ungaria (cu arhitecţi cu tot) este specific acestui prim nucleu al umanismului în Transilvania. Regăsim această îmbinare şi în faţada teatrului: neoclasic cu elemente neorenascentiste şi neobaroce, precum şi în interiorul [...] Citește în continuare
Ne-am obişnuit să asociem cuvântul „pescăruş” cu libertate, zbor, alb, puritate, fragilitate, plutire, mare, orizont… Când ne gândim la piesa lui Cehov plonjăm şi mai adânc în stereotipuri şi ne vin imediat în minte Nina cea naivă, puterea de a îndura, neputinţa lui Treplev, forme noi, un lac feeric şi oamenii de prisos care vorbesc [...] Citește în continuare
De ce să fi optat Caragiale pentru un moment în care casa jupânului Dumitrache, cel zis Titircă Inimă Rea, e în reparaţie? Că doar asta e binaua (evident, nu e vorba despre un şantier de casă nouă, prea îşi ştiu bine personajele traseele, cu tot cu locurile lor „secrete”). Întrebarea, pe deplin motivată, şi-a pus-o [...] Citește în continuare
Istoria musicalului în România nu e dintre cele mai fericite. Au fost puține reușite majore în ultimii ani – să zicem „Scripcarul pe acoperiș” de la Oradea –, iar acel „Chicago” montat la Teatrul Național din București, cu vedete și surle și trâmbițe, a fost una dintre dezamăgiri. Tocmai pentru că o școală de musical [...] Citește în continuare
Rock și sunete puternice, stridente, de chitară electrică. Cel mai bun „decor” pentru Palatul uzurpatorului din „Cum vă place”. Cântece dulci-amare, folk și veselie idilică… un la fel de bun „decor” pentru pădurea din Ardeni. Între aceste două lumi masteranzii anului II, Arta actorului, construiesc arhitectura complicatelor iubiri dintr-una dintre cele mai frumoase piese ale [...] Citește în continuare
„Livada de vișini” e un text mai mult decât riscant pentru un spectacol de absolvire. E important să ai o idee, să-i spunem nouă, atunci când îl pui în scenă. Altminteri, spectacolul va rămâne, mai mult ca sigur, în zona ilustrativului. În cazul montării propuse de studenții anului II de la UNATC, Secția Arta actorului, [...] Citește în continuare
În ultimii ani, Teatrul Bulandra nu face vâlvă în jurul premierelor. Le ține discret, poate prea discret, mergând împotriva curentului și asumându-și un risc major. Acela de a părea defazat, învăluit în aura lui de artă înaltă, într-o liniște de care creatorii au nevoie ca de aer și care prin alte teatre a cam dispărut. [...] Citește în continuare
Informaţiile obţinute „pe surse” în lungile-mi peregrinări prin ţară din ultimele luni sugerau că 2013 ar fi „Anul Pescăruşului” şi că mulţi artişti creatori se vor lăsa inspiraţi de această primă manifestare publică a dramaturgiei cehoviene. Iată însă că stagiunea se apropie cu paşi grăbiţi (sau mai lenţi) de final şi doar două astfel de [...] Citește în continuare
Aviz cititorilor: Acest articol nu este o cronică, ci gândurile unui spectator fericit. Spectacolele de coregrafie au fost mult timp o enigmă pentru mine. Deşi se spune că am ureche muzicală şi ritm, dansul este una dintre artele în care nu mă regăsesc. Stângace şi timidă, dansez rar, iar pe cei care o fac cu [...] Citește în continuare
Tudor Sicomaş Deşi „Anul Caragiale” s-a încheiat de câteva luni, marele nostru dramaturg nu trebuie şi nici nu este, slavă Domnului, uitat. Mai există încă multe teatre din capitală care îi respectă şi onorează memoria şi existenţa prin spectacole pe care le prezintă în continuare. Una dintre aceste instituţii de cultură – poate una dintre [...] Citește în continuare
