Dacă ar exista un zodiac teatral, oare sub ce semn ar fi de dorit să se nască un spectacol? Impetuos şi orgolios ca un Leu, teluric şi sigur pe sine ca un Taur, pacifist şi sensibil ca un Vărsător, alunecos şi descurcăreţ ca un Peşte? Ce calităţi ursite la naştere i s-ar potrivi cel mai [...] Citește în continuare
Astăzi, 7 noiembrie 2017, ziua în care Mariana Mihuț împlinește 75 de ani, revista Yorick îi urează La mulți ani și îi dedică acest Portret. Actorii sunt unii dintre cei mai iubiţi oameni. Pe sportivi îi iubeşti când câştigă şi te superi pe ei când pierd, pe politicieni îi suspectezi mereu de rele intenţii, de [...] Citește în continuare
Unul dintre subiectele preferate, „arzătoare, la ordinea zilei”, de la Caragiale încoace, este politica. Această gaură fără fund care ne absoarbe cu voluptate în discuţii interminabile la masa în familie şi ne ţintuieşte cu ochii în televizor la jurnalele de seară sau, de câţiva ani, ne scoate în stradă în miez de iarnă. Ne revoltă, [...] Citește în continuare
Emoţia e greu de strunit şi împachetat în definiţii, parametri şi doze precise. În viaţa de zi cu zi gama de emoţii e oarecum previzibilă – teama de examene, frica de acul seringii, bucuria primei ninsori în copilărie, plăcerea gustului plăcintei scoase din cuptorul bunicii, durerea pierderii cuiva drag şi tot aşa. Pe scenă, însă, [...] Citește în continuare
Poveştile urbane au devenit din ce în ce mai speculate artistic şi sunt urcate când pe scenă, când pe ecranul cinematografului. Dramele de apartament par sursa de inspiraţie cea mai la îndemână pentru scenarii care să ne arate, cu mai mult sau mai puţin umor, cât de trist se trăieşte în spatele uşilor închise. Strada [...] Citește în continuare
Lumea e nebună. Şi noi odată cu ea. A fi sau a nu fi nebun? A fi sau a nu fi normal? De unde şi până unde ţine normalitatea şi unde începe nebunia? Nebun patologic sau nebun, adică altfel decât norma? Bun sau ne-bun? Şi cât de bun poate fi un nebun sau cât de [...] Citește în continuare
Povestea, indiferent de forma în care e spusă, rămâne „drogul” cel mai inofensiv care bucură minţile tot mai contorsionate şi complicate. Felul în care spunem poveşti a evoluat, şi astăzi bunica nu mai trebuie să fie ea însăşi o enciclopedie de snoave şi păţanii ale personajelor fantastice. Poate la fel de bine să deschidă tableta [...] Citește în continuare
Sintagma „teatru de artă” îi sperie pe mulţi. Le sună cumva pompos şi elitist. Şi atunci, în vânzoleala postmodernă în care e mai important să fii vocal şi încrâncenat pe o idee fixă decât să fii coerent şi sincer, „teatrul de artă” e declarat învechit şi de prisos. De fapt, avem mai multă nevoie de [...] Citește în continuare
Oleanna. Pământ al făgăduinţei, loc aproape mitic spre care se îndreptau visurile de mai bine ale unor norvegieni din secolul al XIX-lea. O lume nouă în care „grâul şi porumbul se plantează singure, cresc într-o zi câte 2 metri, în timp ce tu te odihneşti în voie în patul tău”. Cel puţin aşa spune cântecul; [...] Citește în continuare
Political correctness-ul nostru cel de toate zilele, dă-ne nouă astăzi încă un subiect controversat pe marginea căruia să ne lamentăm şi ne ajută nouă în îndeplinirea agendelor noastre şi ne fereşte de minţile care gândesc de unele singure! Această sintagmă din limba engleză cu multe litere dublate, pe cât de lungă şi de enervant de [...] Citește în continuare
Gradele de comparaţie în teatru sunt foarte parşive. Mai ales superlativul. Atunci când ajungi „cel mai” eşti în pericol. Aura din jurul tău străluceşte orbitor, soclul statuii se înalţă, publicul plăteşte fără discernământ din ce în ce mai mulţi bani pe bilet, aplauzele se transformă în ovaţii şi toate par că merg din plin. Mai [...] Citește în continuare
Trăim în plină expansiune tehnologică. Iu-huuu! Nu trec multe zile până să nu aflăm despre cine-ştie ce upgrade-uri şi aplicaţii fără de care nici nu ne putem da seama cum de am trăit până acum. Dacă apăsăm doar pentru o scurtă perioadă butonul „pause” şi facem un pas mic în spate atât cât să scoatem [...] Citește în continuare
Puterea de seducţie este o calitate dorită de mulţi. De multe ori inexplicabil, se face ca atracţia exercitată de cine nu te aştepţi să te cucerească definitiv. În afară de acel je ne sais quoi fatal, în acest joc pasionant intră ingrediente amestecate – mister, pericol, stranietate, bizarerii, putere, tot soiul de atribute care, luate [...] Citește în continuare
Undeva pe Calea Griviţei, la numărul 64-66 mai precis, există Teatrul Dramaturgilor Români. Oricât de lung şi explicit şi cam fără de insiraţie s-ar numi el, acest teatru are o sală elegantă, cu locuri atât cât trebuie, un foaier primitor şi tot confortul. În plus, pare unul dintre puţinele teatre cu o misiune clară, un [...] Citește în continuare
