Székely Csaba s-a născut în anul 1981 la Târgu Mureș. A crescut la Arad, și-a făcut studiile universitare la Cluj-Napoca, după care a revenit în orașul său natal. Este deopotrivă universitar și autor de literatură dramatică. Nu doar unul dintre cei mai în vogă, ci și mai autentici și mai valoroși. De unde și marea [...] Citește în continuare
În 2014, dramaturgul Duncan Macmillan, în colaborare cu actorul de comedie Jonny Donahoe, a scris o piesă intitulată Every Brillant Thing a cărei primă punere în scenă este intim legată de Festivalul de la Edinburgh. Colaborarea dintre scriitorul de literatură dramatică și performer era impusă, printre altele, de faptul că scrierea se individualizează printr-un profund [...] Citește în continuare
Mai întâi a fost Orașul. Un foarte bun spectacol, așa cum sunt marea majoritatea celor produse la Teatrul ACT din București. În regia lui Cristi Juncu, beneficiind de o foarte bună distribuție, dominată de actorii Florin și Vlad Zamfirescu. Au urmat Cum am mâncat un câine, Casa, Iarna, jucate la Târgu Mureș, București, Brăila. În [...] Citește în continuare
La data de 1 ianuarie 1996 deveneam, printr-un concurs de împrejurări, care în timp avea să se dovedească nu tocmai foarte favorabil și prin ceea ce se cheamă „cumul de funcții” secretar literar al Secției Române a Teatrului de Stat din Oradea. Scrisesem cronici de teatru publicate în aproape toate revistele din țară încă din [...] Citește în continuare
Cu ocazia unui festival de teatru independent, a cărui a treia ediție a avut loc în ultima decadă a lunii august la Oradea, am avut, în fine, prilejul de a vedea producția intitulată Huoooo!!!!, aflată în oferta de spectacole a Teatrului Auăleu din Timișoara. Huooo!!!! aspiră la statutul și condiția de teatru social și teatru [...] Citește în continuare
Gabriel Garcia Márquez a scris Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet, text care ilustrează tema Macondo, în anul 1972. Cu zece ani înainte de a i se decerna premiul Nobel pentru literatură. Frumusețea, dinamismul, dar și dramatismul poveștii, puternica ei vizualitate nu puteau lăsa indiferentă cea de-a șaptea [...] Citește în continuare
Volumul intitulat „Ultima dorință” – atenție, ghilimele sunt puse de autor și devin, pe cale de consecință, așa cum spun juriștii, absolut obligatorii – a apărut în anul 2018 la editura ieșeană Polirom și cuprinde între copertele sale cinci comedii de bună calitate semnate de Radu F. Alexandru. Comedii de facturi diferite, de la comedia [...] Citește în continuare
Întâia mea întâlnire cu Spectacolele imaginare ale lui Aureliu Manea s-a petrecut în prima parte a anilor ’80 atunci când apăreau periodic în paginile revistei Tribuna. Doi critici, omniprezentul Valentin Silvestru, cel căruia teatrul românesc îi datorează imens, deși nu prea are astăzi nici timpul, nici puterea morală, nici decența de a o mărturisi așa [...] Citește în continuare
Util să ne reamintim că, într-o primă etapă, prin vodevil se înțelegea nu doar ceea ce astăzi se asimilează cu comedia de bulevard ori cu ceea ce francezii numesc „piesa bine scrisă” („la pièce bien faite”), acolo unde meșteșugul este lege, ci comedie cu muzică. Exact acestui pattern inițial i se supune comedia muzicală Carantină [...] Citește în continuare
Am citit săptămâna trecută pe o platformă numită Scena 9 o primă parte a unui op mai amplu (continuă și săptămâna aceasta) care aspiră la condiția de sinteză a stagiunii teatrale abia încheiate. Este semnat de o consoră (iată, nu mai spun criticiță ca nu cumva iar să sară în sus de revoltă cine știe [...] Citește în continuare
Am toate motivele să cred că spectacolul cu piesa Feminin de Elise Wilk, care tocmai a avut parte de prima ridicare de cortină la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, reprezintă o premieră absolută pentru teatrul românesc. Atenție, am spus și scris spectacolul, nu textul. Acesta din urmă este pus pentru întâia oară în scenă de [...] Citește în continuare
Odată cu spectacolul pus în scenă la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, regizorul Mihai Măniuțiu revine, la aproape treizeci de ani distanță, la una dintre cele mai cunoscute, mai populare și mai des jucate piese din creația lui Molière – Burghezul gentilom. Să se impună oare precizarea că spectacolul de acum nu are nimic [...] Citește în continuare
Nutresc de ani buni convingerea că unul dintre primele semne care prevestește o carte bună este acela că, de la un moment dat încolo, ceea ce citești te îndeamnă la asociații de lectură. Adică te întrebi unde, în care altă carte ai mai găsit idei asemănătoare ori care, dimpotrivă, să intre în contradicție cu ceea [...] Citește în continuare
Semnatarul acestei cronici de spectacol fiind, înainte de toate, filolog și profesor solicită îngăduința unor mai lungi preliminarii fundamentate pe ceea ce socotește a fi utile reîntoarceri la cărți și la citatele aferente. Totul spre a încerca să ne lămurim pe îndelete, poate chiar și mai bine, asupra felului în care stau lucrurile cu Brecht, [...] Citește în continuare
