American Buffalo este prima dintre creațiile sale destinate scenei care l-au făcut pe David Mamet să cunoască ceea ce se cheamă „gustul succesului”. A scris-o prin 1975-1976, a fost jucată cam peste tot în lume – a contat, desigur, și valoarea ei, dar și faptul că punerea ei în scenă nu presupune prea mari cheltuieli [...] Citește în continuare
Mi se pare extrem de important că Studio Act Oradea a devenit, în timp, un teatru independent a cărui activitate nu se limitează la organizarea unui festival și la reprezentarea spectacolelor proprii produse numai cu acea ocazie. Are stagiune permanentă, este invitat la festivaluri de teatru din țară (nu doar la cele ale „Independenților”) și, [...] Citește în continuare
O notiță din caietul-program al spectacolului cu piesa Gardenia de Elžbieta Chowanieck, de puțină vreme intrat în repertoriul Teatrului Odeon (o mențiune aparte merită semnatara caietului cu pricina, Tamara Susoi) ne înștiințează că montarea a fost produsă în cadrul proiectului european Fabula Mundi. Playwriting Europe. Care a ajuns la a treia ediție și datorită co-finanțării [...] Citește în continuare
Cititorii care sunt de o generație cu mine își amintesc, fără doar și poate, de lecțiile de filosofie marxistă în care se vorbea despre faptul că acumulările cantitative ar fi garanția schimbărilor sau, mă rog, a salturilor calitative. Ceea ce s-a întâmplat în ultimul deceniu comunist, îndeosebi în ultimul an al acestuia, nu a făcut [...] Citește în continuare
Hamlet în sos picant, un text în care doar câteva dintre personajele celei mai cunoscute tragedii shakespeariene se amestecă cu altele care se îndeletnicesc cu arta culinară, datează din anii ’70 ai secolului trecut. Vreme în care scrierile autorului său, Aldo Nicolaj, un manufacturier, un autor industrios, specializat îndeosebi pe monologuri dramatice, nimic mai mult [...] Citește în continuare
Mulți părinți și mulți nași pare să fi avut Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea care la vremea începuturilor și multă vreme după dura nici mai mult, nici mai puțin decât o săptămână. Un lucru e însă sigur. Chiar dacă la prima ediție a Săptămânii Teatrului Scurt, ediție care s-a desfășurat în anul 1976, [...] Citește în continuare
Foartea adesea, atunci când este comentat un nou spectacol cu prima piesă, cum se zice, „cu adevărat cehoviană” a lui Anton Pavlovici, se face apel la un celebru citat din scrierile lui G. Călinescu. „Divinul critic” care observa că subiectul Pescărușului este unul preponderent estetic, fiindcă, într-un fel sau altul, toate personajele vorbesc ori sunt [...] Citește în continuare
Nu, nu e nevoie de cercetări în arhive, documente sau statistici pentru a face o constatare simplă. Aceea că Visul unei nopți de vară, piesa pe care marele Will a scris-o între anii 1595-1596, este cel mai des jucată dintre toate comediile shakespeariene. Am în vedere când fac această afirmație ceea ce se întâmplă în [...] Citește în continuare
Incontestabil, comedia este un gen foarte iubit de public poate și grație capacității ei de a se situa între hohot și lacrimă, așa după cum ne-a reamintit tema ediției a XII-a Festivalului de teatru Zile și nopți de teatru la Brăila. Spunem noi, cui vrea să ne asculte, că tare ne-am dori ca în spectacolele [...] Citește în continuare
Scrisă prin 1942, însă având premiera absolută doar în 1946, adică la doar un an după dispariția enigmatică a autorului (spun asta, deși mie îmi e din ce în ce mai clar că, din felurite motive, printre care și acela de a fi băgați în seamă, unii istorici literari complică și caută conotații politice în [...] Citește în continuare
Sunt, cred, deja mai bine de șase ani de când actrița Tania Popa lansa pe piață, într-un one woman show intrat în repertoriul Teatrului Național din București, o piesă care se dovedește a fi dacă nu cel mai bun, oricum cel mai de succes text scris până acum de Lia Bugnar. E vorba despre Fata [...] Citește în continuare
Am cumpărat volumul intitulat simplu Teatru, purtând semnătura, altminteri pentru mine complet necunoscută a Cătălinei Florina Florescu (Editura Tracus Arte, București, 2018), stimulat de faptul că pe coperta a patra a cărții figurează o recomandare entuziastă datorată marelui regizor Andrei Șerban. În cuvintele sale, dl. Șerban ne încredințează că ar fi vorba despre o literatură [...] Citește în continuare
Nu știu cum se face că întâlnirea mea cu spectacolul 9 piese remixate, conceput și susținut de tânărul actor Alex Ștefănescu, s-a produs de abia cu ocazia celei de-a XXI-a ediții a Galei Hop. În programul căreia a avut regim de invitat. Întâlnirea aceasta s-a produs cu o întârziere pentru mine inexplicabilă, în pofida faptului [...] Citește în continuare
Crud fiind un spectacol cu și, în bună măsură, chiar și despre tineri voi adopta tonul optimist și voi începe enunțarea celor câteva gânduri prilejuite de montare, punând în evidență acele argumentele ce ar putea fi aduse în favoarea ei. În primul rând, cred că este o idee bună faptul de a realiza un spectacol [...] Citește în continuare
