„Cea mai frumoasă poveste de dragoste din toate timpurile” – aşa se tot vorbeşte despre povestea lui Romeo şi a Julietei lui. Milioane de turişti plătesc bilet pentru a urca într-un balcon cochet al unei case din Verona şi pentru a lipi pe zidurile din cărămidă sfărâmicioasă bileţele cu declaraţii de iubire nemuritoare. Marketing în [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Hristo Boicev a debutat în dramaturgie încă pe vremea Bulgariei comuniste, reușind încă din acea vreme să se impună și să treacă peste duritatea cenzurii, grație subtilului amestec de realism și încărcătură metaforică ce îi individualiza scrierile. Boicev își datorează însă celebritatea, care a depășit de mult granițele țării sale, pieselor Colonelul Pasăre și Păsările, [...] Citește în continuare
Mistery – unul dintre cele mai căutate genuri pe site-urile de filme online. Thriller psihologic sau acşiune sau aventură, fantasy, chiar şi comedie, obligatoriu horror – toate au câte puţin mistery strecurat atât cât să fie palpitante. Ne plac ghicitorile şi poveştile care să ne pună mintea la contribuţie. Curiozitatea se spune că a ucis [...] Citește în continuare
Am văzut spectacolul cu piesa Migraaanți sau Prea suntem mulți în aceeași barcă de Matei Vișniec în zilele celei de-a XXVIII-a ediții a Festivalului Național de Teatru. Reprezentația a avut loc în multifuncționala Sală Studio a Teatrului Național din București, pregătită de data aceasta în formula arenă. Spectatorii intră, își ocupă locurile în sală. Curios, [...] Citește în continuare
Revăd, la vreo zece zile distanță, excepționalul Pescărușul, montat de Andrei Șerban la unteatru. Același spectacol și, totuși, altul fiindcă directorul de scenă a distribuit pe același rol mai mulți actori și, cu toate că matricea regizorală rămâne esențialmente neschimbată – același spațiu gol din arsenalul lui Peter Brook, plasat în cutia neagră a lui [...] Citește în continuare
Memoria afectivă este, poate, una dintre cele mai umane dintre înzestrările noastre. Dincolo de senzaţii şi simţuri, capacitatea noastră de a stoca sentimente pe care să le putem accesa şi reactiva în prezenţa unor stimuli foarte sensibili este o forţă de care de prea puţine ori suntem conştienţi. Suntem depozitarii propriei vieţi; ca un bătrân [...] Citește în continuare
Există în bagajul de expresii-şablon din lumea teatrului sintagma „actor născut”. Este vorba despre aceia care atunci când sunt pe scenă atrag privirile fără să facă nimic special. Cei al căror talent nu are nevoie de prea mari eforturi pentru a se manifesta. O altă expresie ar fi „actor făcut”. De această dată este vorba [...] Citește în continuare
Matei Vișniec a scris piesa Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre la comanda unui Teatru, din țara lui de adopție, Franța, care voia să marcheze astfel împlinirea, în 2009, a o sută de ani de la nașterea lui Eugen Ionescu. Piesa a apărut în varianta ei românească într-un volum tipărit de editura Paralela [...] Citește în continuare
După o absență, în opinia mea, mult prea îndelungată, iată că revine pe afișul Festivalului Național de Teatru un spectacol din Republica Moldova. Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău a adus la București o versiune proprie, concentrată a, probabil, celei mai celebre și mai jucate piese a dramaturgului israelian Hanoch Levin, Krum. Deja cunoscută publicului [...] Citește în continuare
În geometria aplicată, măsurarea unghiurilor trebuie făcută cu precizie până la ultima secundă. Cu formule complicate şi ustensile performante se calculează obsedant de exact, pentru că o deschidere ceva mai mare a două axe poate duce la surparea unei clădiri abia după ce s-a pus ultima cărămidă. Unghiurile şi ascuţimile lor sunt esenţiale. La fel [...] Citește în continuare
Cehov a scris comedii. El aşa a declarat. Aşa şi-a dorit. Putem să îl credem sau nu pe cuvânt. Dar domnul doctor aşa a vrut. Drept e că mulţi teoreticieni şi regizori îşi cam bat capul cu comicul lui Anton Pavlovici. Pentru că nu prea îţi vine să râzi nici când citeşti cum Treplev se [...] Citește în continuare
Ne jucăm după cum vrem noi cu cuvintele limbii, dar și cu ceea ce înseamnă dicționarul nostru propriu. Ordonăm vorbele după bunul nostru plac și ne imaginăm astfel că am fi devenit peste noapte demiurgici. Aranjăm cuvintele în propoziții sau fraze cărora le putem schimba oricând sensul printr-un semn de punctuație, printr-o intonație aparte, cu [...] Citește în continuare
Putem să trăim în două feluri. Să existăm și atât. Sau. Să luptăm și atât. De cele mai multe ori, rămânem undeva la mijloc. Pentru că nu avem niciodată curaj până la capăt. Pentru că nu ne revoltăm suficient de mult. Pentru că nu suntem suficient de puternici. Pentru că nu întotdeauna avem ceva de [...] Citește în continuare
Foarte adesea când scriu despre un nou spectacol semnat de Vlad Massaci simt nevoia să reamintesc că regizorul este unul dintre cei mai consecvenți promotori ai primenirii repertoriului teatral românesc în ultimele două decenii. Avantajat de o foarte bună cunoaștere a limbilor engleză și germană, cu confirmate înzestrări de traducător de literatură dramatică (să reamintesc [...] Citește în continuare
