Dacă facem efortul de a pune la o parte toate prejudecățile referitoare la pretinsele rigori și criterii de onorabilitate și respectabilitate ce s-ar cuveni să prezideze repertoriul primei scene a țării, dacă avem bunul simț de a admite că fiecare dintre noi am savurat romanele pline de farmec ale Agathei Christie și dacă ne mai [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Un scenariu dramatic a cărui piesă de bază este Povestea unui necunoscut, scenariu în a cărui gramatică se mai amestecă fragmente din alte câteva proze scurte ale lui Cehov precum Soția, La Conac, Trei ani, Împărțirea femeiască, Ariadna, reprezintă fundamentul spectacolului intitulat Fugarii. De relativ puțină vreme intrat în repertoriul Teatrului Odeon și care a [...] Citește în continuare
Frica este cel mai statornic şi devotat companion al singurătăţii. Frica este, poate, adversarul încă şi mai de temut decât ura, al iubirii; e un chin, o caznă ca de infern care macină într-una. Iar în singurătate lipsa iubirii şi constanţa fricii ascut simţurile şi dau dimensiuni supra-omeneşti oricăror stimuli. Ca într-o anticameră a morţii, [...] Citește în continuare
Dumnezeu, în marea lui înțelepciune și mărinimie, a creat, printre multe alte ființe, și pisicile. Care nu sunt neapărat toate negre nici măcar noaptea. Din câte se pare picile au nu doar aspecte și caractere felurite, ci și viața lor sentimentală. Au deopotrivă propria lor organizare socială. Firesc să dobândească dreptul de a deveni protagonistele [...] Citește în continuare
Familia, tradiţia şi moştenirea. Cuvinte cu greutate şi sens îmbibat de istorie. De la poveştile din tragediile greceşti, trecând prin secole de războaie medievale, cutume aristocrate şi intrigi burgheze, acest nucleu tare în jurul căruia gravitează interese mai degrabă egoiste decât empatice a angrenat multe poveşti devenite literatură. Familia rămâne un subiect viabil pentru încă [...] Citește în continuare
Într-o lume intens preocupată de diferențieri categoriale, dramaturgul român de expresie maghiară Székely Csaba este considerat a fi exponentul, prin excelență, al teatrului social și al celui politic. Unul dintre cele mai puternice condeie care i-au dovedit impactul, utilitatea, poate chiar supremația. În decembrie 2017, atunci când am văzut în Sala Studio a Teatrului Național [...] Citește în continuare
A XXIV-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Clasic de la Arad i-a numărat printre invitați și pe actorii Teatrului Național din Pécs-Ungaria, o instituție de spectacole cu care principalul organizator al respectivei manifestări de cultură teatrală – Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad – întreține o consecventă relație de colaborare. A fost însă invitația [...] Citește în continuare
Intenţiile ne definesc cel mai bine ca oameni. De la gând la faptă calea poate fi mai lungă decât am crede. Constrângerile de tot felul, morala, educaţia, o mie şi una de motive stau între intenţiile noastre şi ceea ce optăm până la urmă să realizăm din ele. Dar, în sens profund, suntem mai degrabă [...] Citește în continuare
Vlad Cristache e unul dintre regizorii din „noul val” care refuză cu hotărâre să se înregimenteze într-un stil anume, ușor de confundat cu manierismul în cazul multora dintre colegii lui de generație, și care experimentează liber în diverse zone, de la textele alese la stiluri de interpretare, de-ar fi să dau un singur exemplu din [...] Citește în continuare
Înainte de orice, Copilul lui Noe de la Teatrul bucureștean Metropolis, prilejuit de dramatizarea făcută de Chris Simion-Mercurian după o plină de tensiune nuvelă a scriitorului francez Eric-Emmanuel Schmitt, regizat tot de ea, mi se pare un spectacol util. Util, fiindcă teatrul are, prin însăși natura și specificul existenței sale, o misiune clară în reușita [...] Citește în continuare
Umorul şi emoţia fac casă bună. Se spune, chiar că simţul umorului este unul dintre cei mai puternci „adezivi” pentru relaţiile inter-umane de lungă durată şi succes. Când poţi să şi râzi şi să te şi înduioşezi le teatru, seara ar trebui să fie una reuşită. Mai o glumă, mai o lacrimă, mai un gând [...] Citește în continuare
O spun încă de la început. Experimentul P, spectacolul montat de Alexander Hausvater la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești, chiar dacă nu este unul tocmai fără cusur, are o importanță deosebită. În primul rând, el mi se pare a reprezenta unul dintre primele semne, extrem de relevante, că respectiva instituție de spectacole, aflată de ceva [...] Citește în continuare
Cred că mai bizară, poate, măcar la prima vedere, chiar mai deconcertantă decât Un copac, piesa aceluiași Tim Crouch pe care tot Bobi Pricop a montat-o la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, este piesa Autorul. Pusă în scenă acum aproape un an la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova. Într-un spectacol pe care am ajuns [...] Citește în continuare
Doi actori, un maestru ajuns la vârsta senectuții și un tânăr aflat pesemne la început de carieră împart la un teatru aceeași cabină. La sfârșitul unei reprezentații, Maestrul, fie din generozitate, fie pentru că așa simte, fie pentru că are chef de vorbă socotește util să își felicite partenerul. Să fie pentru prima oară când [...] Citește în continuare
