Cronica

„Molly Sweeney” intră în categoria spectacolelor-experiență, nu în sensul superficial în care unui eveniment oarecare îi poate fi atribuit complimentul de a fi numit „experiență”, ci în sensul rarisim în care un spectacol nu te modifică ca pe o plastilină, nu te manipulează emoțional, nu-ți face parada tuturor victimelor mai noi sau mai vechi din [...] Citește în continuare

Cronica

Tare multe mai îndură Hamlet. Nu e uşor să fii „cea mai cunoscută piesă a tuturor timpurilor”. Şi cum Shakespeare este şi el universal valabil şi contemporanul nostru, libertăţile revendicate în montări sunt direct proporţionale cu faima. „Preţul succesului”. Dar de unde până unde e libertate şi de unde începe abuzul artistic? De libertatea lui [...] Citește în continuare

Cronica

Meritul spectacolului „Fetița soldat” este acela de a fi ca o scurtă terapie psihanalitică, cu beneficiul că te așezi la adăpostul întunericului și te simți lipsit de efortul de a scormoni în sacul nesfârșit al amintirilor de unul singur. Un spectacol pentru copii și pentru adulți deopotrivă, căci se avântă cu tot elanul într-o temă [...] Citește în continuare

Cronica, Special

Interferențele se ivesc o dată la doi ani, chiar la Cluj, acolo unde teatrul devine generator de experiențe pe care nu vrei să le ratezi. Totul se preschimbă într-un spațiu al spectacolului și al diversității: curente, fenomene, limbaje, tehnici dramatice și artistice – se strâng toate din diverse colțuri de lume și se contopesc într-un [...] Citește în continuare

Cronica

Dacă în „Jocul de-a vacanţa” Ştefan Valeriu s-ar fi însurat cu Corina, ar fi ajuns, cu siguranţă, să vorbească precum soţii din „Amphitrion 38”, piesa lui Giraudoux. De altfel, nu este un secret faptul că Mihail Sebastian îi avea ca ideal în dramaturgie pe Jean Giraudoux şi Paul Claudel, cei mai reprezentativi „colegi” interbelici într-ale [...] Citește în continuare

Cronica

Actul de „a povesti” trece imperios și cu ușurință, mai ales când este vorba despre teatru, în categoria experiențelor intime, transformatoare, uneori chiar cathartice. Povestea, folosită din ce în ce mai mult ca instrument de marketing și mai puțin în scopuri „terapeutice”, ne devine din ce în ce mai familiară și, în același timp, ne [...] Citește în continuare

Cronica

O formă de feminism agresivă, din ce în ce mai vizibilă la nivel mondial și din ce în ce mai puternică. Dictatura minorităților, bine disimultată în spatele unor în principiu cinstite revendicări, dar care capătă forme din ce în ce mai aberante și mai absurde. Acuzația de hărțuire sexuală, instrumentul perfect pentru a distruge o [...] Citește în continuare

Cronica

Simţul umorului a devenit o calitate din ce în ce mai relativă. Între atâtea oferte pline de sclipici, de show-uri care mai de care mai „de comedie”, de promisiunea râsului cu lacrimi pe care o fac din ce în ce mai mulţi băieţi cu un microfon în mână şi până la comedii care până la [...] Citește în continuare

Cronica

În București există un număr impresionant de teatre care funcționează în sistem privat. Câteva deja consacrate, altele care doar ce s-au înființat… și cine știe câte mai sunt în stadiul de proiect?! Având o misiune proprie, fiecare teatru încearcă să își creeze o identitate prin intermediul spectacolelor pe care le găzduiește și promovează și al [...] Citește în continuare

Cronica

En garde! Alege-ţi bine arma şi locul şi ceasul! Fii gata de atac! Indiferent de epocă şi de modă, „gâlceava”, „războiul”, „cearta” dintre familiile Montague şi Capulet rămâne la fel de absurdă. Motivul de la care a plecat celebra ură zace uitat undeva într-un trecut incert. De ce se înfruntă acum, tinerii familiilor din Verona [...] Citește în continuare

Cronica

Să accepți să te naști ca să primești în dar „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”… Basmul lui Petre Ispirescu, cel mai frumos dintre basme și cel mai trist, basmul atipic, basmul despre care Noica avea să scrie că încarnează „sentimentul românesc al ființei”, vorbește, în fond, despre visul dintotdeauna al omului: nemurirea. [...] Citește în continuare

Cronica

Veneţia. Carnaval. Măşti. Commedia dell’Arte. Goldoni. Păi e clar. Ce ar mai fi de adăugat? Ştim pe dinafară cum trebuie să fie spectacolul. Indiferent de titlul său. Dacă am văzut în copilărie „Bădăranii” cu Birlic ştim despre ce e vorba. Dacă am mai şi fost la Veneţia şi am cumpărat o mască din piaţa San [...] Citește în continuare