Cronica

„Poetul naţional Mihai Eminescu”. „Marele nostru romancier Liviu Rebreanu”. „Cel mai mare povestitor Ion Creangă”. Nu mai spun de Sadoveanu şi Baltagul lui devenit mai cunoscut în varianta din culegerile de comentarii decât în original. De Alecsandri şi pastelurile sale pe care nu le mai citeşte nimeni, dar ştim cu toţii, oh, dar vai cât [...] Citește în continuare

Cronica

Începuturile sunt foarte speciale. Combină tristeţea sfârşitului care tocmai s-a consumat, entuziasmul noului care stă să înceapă, teama de necunoscut, nostalgia trecutului căruia i s-a pus punct şi speranţa unui mai bine mai frumos. E bine să fii la început şi e greu. Începem mereu şi uneori nu băgăm în seamă această stare a iminenţei [...] Citește în continuare

Cronica

Cât de scump se plătește visul românilor de câștiga bani în străinătate? Ce se ascunde în spatele sumelor care intră de ani întregi pe piața din România, trimise de românii plecați la muncă în Europa? Câte drame? Câte sacrificii? Ce înseamnă „integrare”? Sunt câteva dintre întrebările la care spectacolul Gianinei Cărbunariu, „Vorbiți tăcere? Sprechen Sie [...] Citește în continuare

Cronica

„Omul lui Dumnezeu cu năravul dracului”, își descrie la un moment dat Creangă personajul exotic, hazliu, călcător în străchini și dat naibii de norocos, Dănilă Prepeleac. Încă o entitate, încă un prototip cu vocație arhetipală din galeria humuleșteanului, adus în spațiul htonic de la Act, pornind de la umorul voios, adăpat de Ozana și mai [...] Citește în continuare

Cronica

Masa în familie. Acel moment în care zâmbetele se lăţesc pe chipuri, în care căldura sufletească, nu-i aşa, inundă încăperea decorată festiv, în care liniştea şi pacea din sânul căminului se revarsă într-o atmosferă plină de voioşie. Bucate cu drag pregătite, cadouri din timp alese şi împachetate în hârtie lucioasă şi funde colorate, brad – [...] Citește în continuare

Cronica

Într-o lume contemporană în care funcţionează „regulile junglei” – Vânează sau vei fi vânat! – o întoarcere la clasicitatea povestirilor lui Rudyard Kipling vine ca o scăpare, ca o evadare. Scriitor britanic născut în India, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, Kipling adună fabulele sale de secol XIX (în proză şi versuri) într-o colecţie intitulată [...] Citește în continuare

Cronica

Cum îl convingi pe spectator să plece cu povestea ta în minte și să nu-i dea drumul nici când intră în magazin, în autobuz sau în casă? Cum îl faci să se reîntoarcă la povestea ta măcar peste câteva zile, ore, minute? Dacă viața tuturor poveștilor ar fi menită să dureze doar o oră sau [...] Citește în continuare

Cronica

Să ştii că nu ştii nimic e, poate, forma supremă de cunoaştere. Să simţi dincolo de simţuri e, cu siguranţă, un privilegiu. Să fii. Şi atât. Puţine experienţe artistice ne ajută să ne pipăim sufletul. Grăbiţi să înţelegem totul, concentraţi pe detaliile de la suprafaţă şi determinaţi să ne dovedim cât de isteţi suntem cu [...] Citește în continuare

Cronica

S-au strâns de-a lungul timpul definiții numeroase despre teatru și într-atât de diferite, cât să te convingi că teatrul se simte și se creează de fiecare dată altfel, că teatrul, chiar dacă vorbește despre fiecare dintre noi, se încadrează, totuși, la nivelul percepției individuale, în parametri diferiți. Pe 27 martie s-a vorbit încă și mai [...] Citește în continuare

Cronica

Zburăm în cosmos, străbatem lumea în câteva ore, am descoperit secretul clonării, ridicăm clădiri care zgârie norii, comunicăm într-o clipă dintr-o parte în alta a planetei, tehnologia evoluează lângă noi cu o viteză uluitoare, și totuși… Și totuși, ființa umană a rămas în esență la fel de supusă instinctului primar. Și totuși, secolul 21, cu [...] Citește în continuare

Cronica

Trăim într-o lume obsedată de job-uri, bani, putere, sticlă și oțel, o lume obsedată de imagine, de vedete, de business, de carieră, o lume în care zâmbetul permanent, cât mai gol și mai artificial e cheia spre succes, o lume a cărei religie este gândirea pozitivă. Din această lume s-a ivit germenele textului „Job Interviews” [...] Citește în continuare

Cronica

Un dans coregrafic sumbru deschide spectacolul „Macbeth”. Corpurile pe jumătate îmbrăcate ar putea sugera umbrele, spiritele, forțele malefice – toată lumea aceea întunecată și înfricoșătoare pe care Shakespeare și-a imaginat-o, o lume care își iese cu adevărat din matca naturalului, trecând ca un val năprasnic de partea supranaturalului. Încă din prima imagine, regizorul ceh Michal [...] Citește în continuare