Cronica

Dramaturgia românească din categoria capodoperă sau texte iubite de public a făcut parte în ultimii ani din programul regizoral pe care Victor Ioan Frunză l-a dezvoltat împreună cu scenografa Adriana Grand și cu a lui trupă fără nume. Așadar, după „Mobilă și durere” de  Teodor Mazilu, „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, „O noapte furtunoasă” [...] Citește în continuare

Cronica

Noua premieră de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova e cumva stranie, ciudățică, atipică – ar spune mai mult ca sigur un spectator care și-a cumpărat conștiincios bilet (așa cum vom afla mai târziu) și s-a hotărât să-și petreacă seara la teatru. Cel mai probabil nu se aștepta să fie luat prin surprindere, scos [...] Citește în continuare

Cronica

Unul dintre subiectele preferate, „arzătoare, la ordinea zilei”, de la Caragiale încoace, este politica. Această gaură fără fund care ne absoarbe cu voluptate în discuţii interminabile la masa în familie şi ne ţintuieşte cu ochii în televizor la jurnalele de seară sau, de câţiva ani, ne scoate în stradă în miez de iarnă. Ne revoltă, [...] Citește în continuare

Cronica, Special

Am avut cândva (dă-dămult… mai dă-dămult…) o dispută cu Valentin Silvestru legată, ca să zic așa, de procentul de hohot sănătos (ba chiar de prezența sau absența lui) la citirea/ascultarea unui text care s-ar revendica de la noțiunea de umor. Acum, peste timp, am senzația că amândoi aveam dreptate. Totuși, la ce se așteaptă cel [...] Citește în continuare

Cronica, Special

Mărturisesc că prima dată am aflat despre oraşul Gheorgheni în adolescenţă, văzând spectacolul şi-apoi citind piesa „Jocul de-a vacanţa” de Mihail Sebastian. Celebra Pensiune Weber era localizată cu exactitate prin vorbele Corinei: Trei sute patruzeci și doi de kilometri de la București, treizeci și șase de kilometri de la Gheorghieni. (Astfel scris şi nu „Gheorgheni” [...] Citește în continuare

Cronica

Povestea, indiferent de forma în care e spusă, rămâne „drogul” cel mai inofensiv care bucură minţile tot mai contorsionate şi complicate. Felul în care spunem poveşti a evoluat, şi astăzi bunica nu mai trebuie să fie ea însăşi o enciclopedie de snoave şi păţanii ale personajelor fantastice. Poate la fel de bine să deschidă tableta [...] Citește în continuare

Cronica

„Într-un context alienant și privat de senzorialitate, cauzat de o eră a tehnologiei virtuale, de lipsa educației corporale, de inegalități sociale, rasism, migrație și violență, această metodă privilegiază atingerea, experiențele fizice, înaintea experienței vizuale care domină societatea contemporană” — așa sună descrierea întrevederii pe care o prilejuiește intervenția artistică pentru un singur spectator creată de [...] Citește în continuare

Cronica

Sintagma „teatru de artă” îi sperie pe mulţi. Le sună cumva pompos şi elitist. Şi atunci, în vânzoleala postmodernă în care e mai important să fii vocal şi încrâncenat pe o idee fixă decât să fii coerent şi sincer, „teatrul de artă” e declarat învechit şi de prisos. De fapt, avem mai multă nevoie de [...] Citește în continuare