Stimați cititori, v-ați întrebat vreodată ce s-a întâmplat cu argonauții care cu 50 de ani înainte de Războiul Troiei au alcătuit echipajul corabiei Argus odată călătoria încheiată? Cu șase dintre ei ne reîntâlnim în spectacolul Medea’s Boys care se joacă la Teatrul bucureștean Apollo 111, regizat de Andrei Măjeri. Spectacol a cărui dramaturgie este semnată [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Stimați cititori, v-ați întrebat oare vreodată ce gândesc despre teatru, artă și artiști acei oameni care lucrează în ceea ce în limbaj birocratic se cheamă „instituție de spectacol”, însă cărora nu le-a fost hărăzit să apară, cum zicea Chaplin, „în luminile rampei”? Da, știu, au fost dramaturgi, textieri și libretiști care au scris piese, scenarii, [...] Citește în continuare
Tentația modernizărilor excesive este una dintre capcanele în care cad mulți regizori în teatrul de azi, pe ideea că trebuie să fie originali cu orice preț și că originalitatea înseamnă să-i înghesuie pe eroii clasici în niște tipare absurde în care se simt de cele mai multe ori ca în niște haine mult prea strâmte. [...] Citește în continuare
Extrem de inspirată ideea ca printre secțiunile ediției a IV-a a Teenfest să figureze și una intitulată Reborn Classics. Iar programarea în cadrul ei a unui spectacol-eveniment (aș zice chiar mai mult decât eveniment), așa cum nutresc convingerea că este Pescărușul regizat de Andrei Șerban la Unteatru mi se pare, la rându-i, un eveniment în [...] Citește în continuare
Primul lucru bun pe care vreau să îl spun despre spectacolul intitulat Wanda produs de Teatrul pentru Copiii și Tineret Gong din Sibiu, spectacol pe care am avut ocazia de a-l vedea cu ocazia ediției din anul 2018 a Teen Fest-ului organizat de Teatrul bucureștean Excelsior e că, aici, am avut bucuria de a găsi [...] Citește în continuare
Cine suntem noi? Noi, noi. Ca popor, ca entitate naţională. Ce anume ne face să fim români? Râul, ramul care ni-i prieten numai nouă, Mioriţa noastră lae-bucălae, spiritul lejer de la Porţile Orientului, tradiţia strămoşească? Ce să fie oare? Hazul de necaz şi spiritul descurcăreţ, isteţimea noastră ageră care ne ajută să o scoatem noi [...] Citește în continuare
„Să măsori de zece ori şi să tai o dată” – cam aşa sună o zicătoare împrumutată din argoul croitorilor, dar care poate fi aplicată fără nicio parafrază şi în teatru. În primul rând să măsori; adică să cântăreşti bine ce vrei tu de la spectacolul tău. De zece ori dacă e nevoie. Iar de [...] Citește în continuare
Nu cred și am ferma convingere că nici Radu Iacoban, în dubla lui ipostază de adaptator al textului și de regizor al montării intitulate Viața și moartea lui Richard 2, rescriere în cheie modernă-contemporană-postmodernă (cum doriți sau cum vă place) a celebrei piese Richard II, că spectacolul care se joacă pe scena Teatrului Mic ar [...] Citește în continuare
Știm încă din anii 80, din vremea începuturilor lui regizorale, că lui Alexandru Dabija îi plac nespus poveștile și că îi este cum nu se poate mai dragă limba română. Ne-a dovedit-o în repetate rânduri, atunci când s-a apropiat și a adus pe scenă Jucăria de vorbe, când ne-a înfățișat „tragedia gastronomică” din Capra cu [...] Citește în continuare
Idealuri de plastic şi carton. Aşa trăim cu iluzia unui avatar de lume pe care îl mai tunăm pe ici pe colo cu câte o apreciere a unui police ridicat într-o doară, cu câte un zâmbet antrenat în mii şi mii de selfie-uri, cu câte o voce a unui Siri prietenos-neutru care ne spune „Noapte [...] Citește în continuare
Capodopera şi monştrii sacri – o întâlnire pe care orice spectator şi-o doreşte şi o anticipează cu entuziasm. Aşa cum la fotbal Galacticii sau Extratereştrii de la Real Madrid sau FC Barcelona sunt o garanţie a succesului pentru orice suporter şi un meci pierdut echivalează cu o mini-depresie cauzată de ceva ce mintea nu poate [...] Citește în continuare
American Buffalo este prima dintre creațiile sale destinate scenei care l-au făcut pe David Mamet să cunoască ceea ce se cheamă „gustul succesului”. A scris-o prin 1975-1976, a fost jucată cam peste tot în lume – a contat, desigur, și valoarea ei, dar și faptul că punerea ei în scenă nu presupune prea mari cheltuieli [...] Citește în continuare
Mi se pare extrem de important că Studio Act Oradea a devenit, în timp, un teatru independent a cărui activitate nu se limitează la organizarea unui festival și la reprezentarea spectacolelor proprii produse numai cu acea ocazie. Are stagiune permanentă, este invitat la festivaluri de teatru din țară (nu doar la cele ale „Independenților”) și, [...] Citește în continuare
Familia a devenit din senin cea mai arzătoare problemă la ordinea zilei. De sute şi sute de ani „celula de bază a societăţii” şi-a spălat rufele în covata proprie şi acum ne-am găsit cu mic cu mare să ne dăm cu părerea despre ce vrea să însemne aceea o familie. Acum câţiva ani câinii vagabonzi [...] Citește în continuare
