Scroll. Like. Scroll. Love. Angry. Sad. Scroll. Știm ce se întâmplă în lume mai mult din titluri. Ni se rupe sufletul dacă are loc un atentat în Londra sau Paris, dar zecile, sutele de oameni morți în țările musulmane ne lasă reci. Ne pasă și nu prea ne pasă cu adevărat de încălzirea globală, de [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Lear e nebun. Lear e bătrân. Lear e „orb”. Lear e tiranic. În câte şi mai câte feluri nu e Lear? Stereotipuri stivuite care ne spun cum „este” regele lui Shakespeare. Dar „cine” şi „de ce” e cum credem noi că ştim că e am cam uitat. Mai ales „de ce”. Ascunşi după tomuri de [...] Citește în continuare
Moartea este un concept destul de abstract. Pare o noţiune vagă; ce înseamnă, de fapt, a muri? Biologic oricine poate înţelege efectele. E o stagnare, o încetare a tuturor funcţiilor. E un somn. E sfârşitul. Dar ce înseamnă, de fapt, această trecere în absenţă? Cum e mai just să te raportezi la ea – din [...] Citește în continuare
De câteva decenii încoace se manifestă, când mai gălăgios, când mai brutal or mai pseudo-deplin-înțelept o reacție adversă la postmodernismul văzut ca agresare gratuită a unor valori imuabil prestabilite, ca un soi de bolboroseală dadá fără cap și coadă (și în sensul lipsei de logică și în cel temporal). Nimic de mirare, postindustrialismul pe care [...] Citește în continuare
Teatrul şi metaforele lui. Multe îi sunt permise teatrului. În numele metaforelor de tot felul. În spatele convenţiei, creativitatea e liberă să imagineze fel şi fel de formule care să spună o poveste. Indiferent de forma de expresie, dincolo de invenţii mai mult sau mai puţin şugubeţe, orice spectacol, în mod declarat sau nu, îşi [...] Citește în continuare
A fost odată o fetiță tristă, tristă, pentru că nimeni n-avea timp să se joace cu ea. Mama ei, cu o tabletă în mână de dimineața până seara, în taior elegant și cu pantofi cu toc cui, trece din când în când prin viața ei și spune permanent exasperată: „N-am timp!!!” A fost odată o [...] Citește în continuare
Când ți-e în joc renumele sau debutul, sau nici măcar atât, nu prea mai ai curaj să te joci, să nu mergi la sigur, să riști și să abordezi un text de neabordat. Horia Suru trece peste toate aceste „frici” și își asumă un spectacol care s-ar putea să enerveze pe mulți și să bucure [...] Citește în continuare
Din ce în ce mai multe spectacole de teatru pun în discuție, din perspective diferite, depresia. Nu „problema” depresiei, nu depresia ca o stare de spirit boemă sau ca un „moft” temporar care trece așa cum a venit. Este mult mai dificil și primejdios să abordezi depresia din unghiul în care se situează de fapt: [...] Citește în continuare
Creativitatea este o calitate indiscutabilă pentru un artist. Imaginaţia de a inventa lumi, de a pune în mişcare rândurile de pe hârtie gândite de un altul prin corpurile şi vocile actorilor este un dat al regizorilor care trebuie să îşi găsească propriul gând unitar în toată gălăgia corului de intenţii din care le alege cu [...] Citește în continuare
Trăim în plin bocănit al topoarelor care taie livada de vișini. În fiecare zi, se face mai gol în jur și în fiecare zi frumusețea, în varianta ei pură, inutilă, devine ceva pe cât de absurd și caraghios, pe atât de născător de nostalgii. Livada de vișini e lumea în care nu mai putem, nu [...] Citește în continuare
Care sunt primele amintiri care îți vin în minte atunci când te gândești la clasa a VIII-a? Fumai pentru prima oară? Consumai alcool? Erai olimpic național? Te familiarizai pentru prima oară cu noțiunea de sex? Sau te încadrai în categoria elevilor model, pe care mama îi sărută mândră pe frunte, mai că i-ar agăța de [...] Citește în continuare
Dacă ar exista un zodiac teatral, oare sub ce semn ar fi de dorit să se nască un spectacol? Impetuos şi orgolios ca un Leu, teluric şi sigur pe sine ca un Taur, pacifist şi sensibil ca un Vărsător, alunecos şi descurcăreţ ca un Peşte? Ce calităţi ursite la naştere i s-ar potrivi cel mai [...] Citește în continuare
„Dacă voi avea cândva copii, am să-i las să crească în voie, ca buruienile din grădina noastră cu flori. De ele nu se-ngrijește nimeni și cresc așa de înalte și dese – pe când trandafirii, în straturi, înfloresc din vară-n vară tot mai jalnic pe tulpinile lor”, le spune Martha lui Ilse și lui Wendla, [...] Citește în continuare
Dramaturgia românească din categoria capodoperă sau texte iubite de public a făcut parte în ultimii ani din programul regizoral pe care Victor Ioan Frunză l-a dezvoltat împreună cu scenografa Adriana Grand și cu a lui trupă fără nume. Așadar, după „Mobilă și durere” de Teodor Mazilu, „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, „O noapte furtunoasă” [...] Citește în continuare
