Memoria afectivă este, poate, una dintre cele mai umane dintre înzestrările noastre. Dincolo de senzaţii şi simţuri, capacitatea noastră de a stoca sentimente pe care să le putem accesa şi reactiva în prezenţa unor stimuli foarte sensibili este o forţă de care de prea puţine ori suntem conştienţi. Suntem depozitarii propriei vieţi; ca un bătrân [...] Citește în continuare
Există în bagajul de expresii-şablon din lumea teatrului sintagma „actor născut”. Este vorba despre aceia care atunci când sunt pe scenă atrag privirile fără să facă nimic special. Cei al căror talent nu are nevoie de prea mari eforturi pentru a se manifesta. O altă expresie ar fi „actor făcut”. De această dată este vorba [...] Citește în continuare
În geometria aplicată, măsurarea unghiurilor trebuie făcută cu precizie până la ultima secundă. Cu formule complicate şi ustensile performante se calculează obsedant de exact, pentru că o deschidere ceva mai mare a două axe poate duce la surparea unei clădiri abia după ce s-a pus ultima cărămidă. Unghiurile şi ascuţimile lor sunt esenţiale. La fel [...] Citește în continuare
Cehov a scris comedii. El aşa a declarat. Aşa şi-a dorit. Putem să îl credem sau nu pe cuvânt. Dar domnul doctor aşa a vrut. Drept e că mulţi teoreticieni şi regizori îşi cam bat capul cu comicul lui Anton Pavlovici. Pentru că nu prea îţi vine să râzi nici când citeşti cum Treplev se [...] Citește în continuare
Cine suntem noi? Noi, noi. Ca popor, ca entitate naţională. Ce anume ne face să fim români? Râul, ramul care ni-i prieten numai nouă, Mioriţa noastră lae-bucălae, spiritul lejer de la Porţile Orientului, tradiţia strămoşească? Ce să fie oare? Hazul de necaz şi spiritul descurcăreţ, isteţimea noastră ageră care ne ajută să o scoatem noi [...] Citește în continuare
„Să măsori de zece ori şi să tai o dată” – cam aşa sună o zicătoare împrumutată din argoul croitorilor, dar care poate fi aplicată fără nicio parafrază şi în teatru. În primul rând să măsori; adică să cântăreşti bine ce vrei tu de la spectacolul tău. De zece ori dacă e nevoie. Iar de [...] Citește în continuare
Idealuri de plastic şi carton. Aşa trăim cu iluzia unui avatar de lume pe care îl mai tunăm pe ici pe colo cu câte o apreciere a unui police ridicat într-o doară, cu câte un zâmbet antrenat în mii şi mii de selfie-uri, cu câte o voce a unui Siri prietenos-neutru care ne spune „Noapte [...] Citește în continuare
Capodopera şi monştrii sacri – o întâlnire pe care orice spectator şi-o doreşte şi o anticipează cu entuziasm. Aşa cum la fotbal Galacticii sau Extratereştrii de la Real Madrid sau FC Barcelona sunt o garanţie a succesului pentru orice suporter şi un meci pierdut echivalează cu o mini-depresie cauzată de ceva ce mintea nu poate [...] Citește în continuare
Familia a devenit din senin cea mai arzătoare problemă la ordinea zilei. De sute şi sute de ani „celula de bază a societăţii” şi-a spălat rufele în covata proprie şi acum ne-am găsit cu mic cu mare să ne dăm cu părerea despre ce vrea să însemne aceea o familie. Acum câţiva ani câinii vagabonzi [...] Citește în continuare
Copilăria pare din ce în ce mai mult un cuvânt scos din poveşti de adormit copiii de mai demult. Pare cumva un concept demodat. Chiar şi pentru copiii care nu mai adorm cu poveşti spuse de bunici, ci de audio book-uri. Sau chiar fără poveşti deloc – adorm cu tableta în mână şi degetele obosite [...] Citește în continuare
Simţurile sunt responsabile de felul în care percepem lumea. Vedem diferit, auzim diferit, simţim diferit, trăim diferit. Albastrul nu e la fel de albastru pentru toată lumea. Dulcele e mai dulce pentru unul sau altul. Şi trandafirii miros într-un anume unic fel pentru fiecare. Şi atunci cum de putem să cădem de acord că cerul [...] Citește în continuare
Yasmina Reza a devenit unul dintre cele mai montate nume în teatrele din ţară. De câţiva ani buni aproape că nu mai există stagiune fără ea. Această doamnă franţuzoaică este, probabil, în top 3 cei mai montaţi autori all time lângă Shakespeare şi Caragiale şi l-a lăsat în urmă pe bietul Cehov. Şi chiar dacă [...] Citește în continuare
E tare greu să taci. Să taci cu adevărat. Pentru tine şi pentru ceilalţi. Şi pentru celălalt. Să taci când vrei să strigi. Pur şi simplu să taci atunci când doare. Şi să asculţi odată cu tăcerea ta. Să taci şi să asculţi. Şi să îţi vorbească ochii şi tot corpul tău să devină un [...] Citește în continuare
Of, iubirea! Complicat lucru. Atâtea sentimente amestecă şi atâtea minţi suceşte, încât ajungem să o confundăm cu fel de fel de experienţe şi senzaţii. Cum începe stolul de flururi să roiască, gata iubeşti. Un frison scurt şi pac te-ai îndrăgostit. Parcă prea repede ne declarăm iubirea şi prea neserios. Azi o iubire, mâine două, poimâine [...] Citește în continuare
