Măştile teatrului sunt mai mult decât un simbol bun de folosit drept siglă sau copertă de revistă. Sunt înşelătoare şi groteşti, de fapt. Râsul sfidător poate fi, de fapt, o grimasă de durere, iar tristeţea pe care ne grăbim să o lipim pe chipul măştii cu colţurile gurii arcurite în jos se prea poate să [...] Citește în continuare
Bunele intenţii nu sunt întotdeauna garanția unui succes. Se poate întâmpla ca toate piesele unui puzzle să fie cele care trebuie să compună imaginea de pe cutie, dar spre ghinionul celui care a petrecut ore bune potrivindu-le, oricât şi-ar bate capul, imaginea să se încăpăţâneze să nu fie fidelă celei de pe cutie; un colţ [...] Citește în continuare
Stockholm vara. Un oraș cu clădiri frumoase, parcuri, porturi, multe muzee, un palat, un Teatru Național – monument istoric, o casă memorială a lui Strindberg și o expoziție dedicată lui Ingmar Bergman nu poate fi decât raiul pe pământ pentru un tânăr critic venit să ia parte la Seminarul Tinerilor Critici organizat de Asociația Internațională [...] Citește în continuare
Tineretul. Tinerii. Tinerii furioși. Tinerii nebuni. Tinerii frumoși. Mereu pe buzele celor care vor să convingă de bune intenții, mereu pe primul plan al priorităților, dar prea rar lăsați să vorbească în nume propriu și să facă ce se spune doar că sunt încurajați să facă. E cool să fii tânăr. Ți se spune cum [...] Citește în continuare
Cine sunt? Cine suntem? Cine sunteți? Identitatea este una dintre problematicile care unește sau dezbină. A fi cineva anume te individualizează. A fi ceva anume te integrează unui grup. Nevoia de raportare precisă la datele concrete care te fac să fii tu și numai tu și nevoia de apartenență la o societate formată din cei [...] Citește în continuare
Doi câini pe nume Ică şi Norica merg cuminţi pe trotuarul de lângă Liceul Lazăr, la capătul unor lese care ajung în mâinile unei mogâldeţe de om. E seara, târziu, burniţează, iar de sub gluga matlasată strălucesc lentilele unor ochelari cu rame groase, negre. Cu paşi mari, mult prea mari pentru aşa o statură mărunţică, [...] Citește în continuare
Unteatru a devenit în opt ani acel teatru. Cu răbdare şi încredere în calitatea respectată în detrimentul cantităţii, cu respect pentru teatrul de artă, Andrei şi Andreea Grosu au format otrupă şi unpublic şi acel teatru. Fără nimic pretenţios, fără niciun gând de a fi mai într-un fel sau mai într-altul, simplu şi cu modestie [...] Citește în continuare
(…) O altă imagine care nu îţi dă voie să pui punct gândurilor despre „Pescăruşul” regizat de Andrei Şerban la Unteatru este celebra întâlnire dintre Nina şi Treplev din actul IV începută ca un joc copilăresc de aducere aminte a ceea ce erau când încă mai aveau speranţe şi terminată cu un joc ritualic în [...] Citește în continuare
Actorilor li se alătură de multe ori atribute şi titluri şi epitete şi un alai de vorbe meşteşugite încearcă să le descrie cât mai originalo-iscusit izbânzile artistice. Comparaţiile şi alegoriile sunt la ele acasă atunci când vorbim despre actorul-mag sau actriţa-vulcan. Cu cât mai spectaculoasă descrierea găsită, cu atât mai mare efectul. Şi e foarte [...] Citește în continuare
Poveştile sunt, poate, cel mai familiar mod de a fi creativ. O întâmplare spusă cu haz, o amintire împărtăşită la masa în familie, un basm vechi înainte de culcare, chiar şi un schimb de replici cu umor, orice formă ar avea povestea, atâta timp cât e bine spusă şi ascultată cu plăcere, rămâne una dintre [...] Citește în continuare
Perversitatea vinei este seducătoare. Sentimentul de asumare a consecinţelor datorate faptelor proprii ţine multe minţi treze la ore mici ale nopţilor devenite dimineţi. A fi sau a nu fi vinovat este un verdict pe care ceilalţi îl judecă pentru tine. Dar a te simţi sau a nu te mai simţi vinovat devine la un moment [...] Citește în continuare
Când terasele încep să se înmulţească pe trotuare şi umbrelele de soare împânzesc oraşul, e semn că teatrele cam termină de spus poveşti. Oficial stagiunea se încheie şi liniştea intră pe scenă pe timpul vacanţei. Neoficial, în ultima vreme sunt destule teatre care fie mai trag puţin de timp şi îşi conving actorii să mai [...] Citește în continuare
„Condiţia artistului”; dintotdeauna a fascinat şi incitat. Iată un subiect pentru o nouă povestire. De ce e artistul altfel decât ceilalţi, de ce inspiră atâta curiozitate, de unde atâta mister şi curiozitate? Această aură de legendă care îmbracă de cele mai multe ori existenţe inimaginabil de triste în spatele zâmbetului din fotografii şi al declaraţiilor [...] Citește în continuare
Respectul este o virtute pe care o uităm din ce în ce mai nepermis de des. Ne ocupăm viaţa tot mai mult, devenim tot mai impresionaţi de cât de importante ne sunt activităţile, încât noi înşine parcă ne întinăm de importanţa asta prefabricată şi, odată cu ridurile de expresie, pe care ni le aşază pe [...] Citește în continuare
