Cronica

Adesea salvatorul, deși incompletul site Regizor caut piesă, înregistrează numele dramaturgului german Falk Richter cu opt titluri de piese, dintre care una singură, Complexitatea apartenenței, a fost montată în România de regizorul Radu-Alexandru Nica, la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Internetul mă ajută să aflu că Falk Richter, astăzi ajuns la vârsta maturității (este [...] Citește în continuare

Editorial

Aud, cam cu aceeași frecvență cu care îmi trece pe la urechi povestea referitoare la întârzierile de doar câteva secunde ale trenurilor japoneze, întârziere pentru care conducerea căilor ferate nipone și-ar fi cerut îndatoritoare scuze, legenda privind felul de a fi al criticului de teatru din spațiul anglo-saxon. Care, în conformitate cu fișa postului, nu [...] Citește în continuare

Cronica

Indiferent că este vorba despre scrierile lui Tudor Mușatescu, Mihail Sebastian, Alexandru Kirițescu sau Mircea Ștefănescu (și nu citez decât  numele cele mai celebre), dramaturgia românească „prinde” și astăzi grozav la publicul de teatru. Piesele lor sunt atât de bine scrise, cu o arhitectură aproape imbatabilă, cu replici savuroase, încât nu au nevoie de prestidigitații [...] Citește în continuare

Cronica

Nici urmă de caiet-program, nici măcar o biață fițuică care să conțină numele actorilor din distribuție la reprezentația cu piesa Capcana lui Hamlet, pretins o adaptare după o scriere intitulată Uciderea lui Gonzago a bulgarului Nedialko Yordanov, din seara zilei de 10 aprilie 2019. Reprezentație la care am luat parte plătindu-mi conștiincios biletul. Cercetând mai [...] Citește în continuare

Cronica

Odată cu spectacolul cu piesa Las Meninas, pus în scenă la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, acolo unde și-a câștigat dreptul de a monta ca urmare a unui concurs „pe bune”, deschis eminamente tinerilor regizori (scuze, concursul a fost deschis tinerelor regizoare și tinerilor regizori, asta ca să nu sară iar ca arse feministele [...] Citește în continuare

Cronica

Cred că cea mai grosolană greșeală de interpretare ce se poate comite în privința piesei Martiri, unul dintre best-seller-uri din creația dramaturgului Marius von Mayenburg, este de a vedea în ea surprinderea confruntării dintre credința religioasă și concepția atee. Benjamin, băiatul care aproape peste noapte devine pentru toți cei din jur un adolescent-problemă, mai întâi [...] Citește în continuare

Cronica

Spectacol ușor imperfect, din punctul meu de vedere, poate și fiindcă nu avea cum să fie altfel de vreme ce este montat după o piesă shakespeariană imperfectă (Haig Acterian scria că această comedie care face elogiul iubirii dificile “are toate defectele lucrării anterioare – Henric IV n.m. M.M.- și toate calitățile celor viitoare”), Mult zgomot [...] Citește în continuare

Cronica

Am mai făcut și cu alte ocazii observația că Visul unei nopți de vară este astăzi, în spațiul teatral românesc, desigur, cea mai jucată dintre toate piesele purtând ilustra semnătură a lui William Shakespeare. Motivele? Mai întâi, poate, fiindcă majoritatea personajelor este reprezentată de tineri. De aici și veselia care caracterizează piesa, încă din primele [...] Citește în continuare

Opinii

La începutul anilor ’80, atunci când mi-am făcut eu debutul în critica de teatru, ajutat de Mira Iosif de la revista Teatrul și, mai apoi, de Dumitru Chirilă de la Familia, de Ion Cocora de la Tribuna și, desigur, de fosta mea profesoară de la Filologia clujeană, regretata Maria Vodă Căpușan, domeniul era dominat de [...] Citește în continuare

Cronica

Consecvent preocupării de a explora feluritele aspecte și straturi ale prezentului, dramaturgul Székely Csaba abordează în cea mai recentă dintre piesele sale sau poate doar ultima care a văzut luminile rampei complicatele relații dintre un trecut neasumat și nedecontat în întreg ansamblul hidoșeniei sale și prezentul care se răzbună. Piesa se numește Nu regret nimic, [...] Citește în continuare

Cronica

La zece ani după ce Nora lui Ibsen își părăsea soțul, trântind zgomotos ușa Casei cu păpuși și în același an (1889) în care Strindberg scria una dintre cele mai cunoscute piese ale sale, Domnișoara Iulia, marele romancier rus Lev Nikolaevici Tolstoi publica o superbă povestire intitulată Sonata Kreutzer, al cărei titlu, preluat ad litteram [...] Citește în continuare

Opinii

Comentând, cu mulți ani în urmă, un spectacol bucureștean cu piesa Hedda Gabler, regretatul poet și critic Marius Robescu socotea că ar fi ceva inactual în piesele lui Ibsen (cf. Autori și spectacole, Editura Eminescu, București). Pe urmele lui Erich Auerbach, autorul celebrei cărți Mimesis, comentatorul aprecia că respectivul inactual și-ar avea originea în “chiar [...] Citește în continuare

Editorial

Zilele trecute am găsit într-un computer mai vechi un text scris pentru revista Teatrul azi cândva, prin anul 2011 sau 2012. Text ce se intitulează Colocviul de la spartul târgului. Încercam în comentariul cu pricina să surprind esența faptelor, realităților, îngrijorărilor aduse în discuție cu ocazia unei dezbateri propuse de prețuita noastră colegă Alice Georgescu, [...] Citește în continuare