Către sfârșitul anilor ’80, Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (AICT) a organizat, pe parcursul a mai multor zile o dezbatere pe tema contemporaneității lui Shakespeare. Gândită, inițial, drept un un omagiu adus teatrologului polonez Jan Kott, autorul celebrului eseu Shakespeare – contemporanul nostru, sesiunea a analizat felurite aspecte ale contemporaneității lui Shakespeare. Actele respectivului [...] Citește în continuare
Ce poate fi mai simplu pentru un procuror criminalist decât să hotărască trimiterea în judecată a unei persoane care, având calitatea de suspect, într-un proces de matricid, își recunoaște de la bun început fapta? Sigur, mai sunt câteva formalități de îndeplinit, este absolut obligatorie o expertiză psihiatrică, îndeosebi atunci când cel bănuit că a săvârșit [...] Citește în continuare
Nu trista și nu mă îndoiesc că nici tocmai de invidiat situație și condiție profesională a femeilor-regizoare, așa cum se înfățișează aceasta în contextul teatrului românesc de astăzi, a reprezentat principala problemă de reflecție ori dătătoare de bătăi de cap pentru cei trei componenți ai juriului de nominalizări la premiile UNITER aferente anului 2018. Mai [...] Citește în continuare
Piesa Occident Express a lui Matei Vișniec își află punctul de plecare în fascinația exercitată odinioară de una dintre minunile căilor ferate. Orient Express. Care nu era doar trenul de lung parcurs și de mare viteză în care se petreceau crime de genul celor dezlegate de infailibilul Hercule Poirot în romanele Agathei Christie, ci și [...] Citește în continuare
Percepută drept unul dintre cele mai europene, mai apropiate de ceea ce se înțelege prin sintagma standarde occidentale, Oradea este un oraș mustind de contradicții. Lefurile oamenilor nu sunt chiar atât de mari pe cât s-ar crede, nici pofta de cultură nu este așa cum ar trebui să fie, numărul orădenilor care frecventează cu regularitate [...] Citește în continuare
Gata. Întreaga suflare a lumii teatrale s-a obișnuit ca de fiecare dată când sunt publicate nominalizările la premiile UNITER echipa de zgomote formată cam din aceleași 5-6 persoane să aibă de obiectat câte ceva. Ba că jurații ar fi cam tot aceiași, ceea ce arată că ar fi “verificați”, “slugarnici”, oricând gata să răspundă la [...] Citește în continuare
Minuțios cum îl știm, sunt absolut convins că nu degeaba a ținut regizorul Victor Ioan Frunză ca, înainte de începerea reprezentației spectacolului cu piesa Totul în grădină de Edward Albee, montat la Teatrul de Comedie din București, să fie afișat textul didascalic ce ne avertizează că acțiunea cu iz de thriller se petrece în America [...] Citește în continuare
Nu este pentru prima dată când piesa Treapta a noua a americanului Tom Ziegler apare pe un afiș românesc de teatru. Reamintesc că ocazia anterioară a provocat senzație nu în primul rând datorită conținutului piesei și valorii sale literar-dramaturgice, ci, mai degrabă, fiindcă spectacolul produs, dacă îmi aduc bine aminte, prin 2008, spectacol în care [...] Citește în continuare
Mărturisesc că nu sunt defel adeptul modificării titlurilor unor piese cunoscute, fiindcă cel mai adesea ele nu au justificări reale, ci, mai curând, reflectă ambiția de originalitate cu orice preț a unor regizori. O originalitate care nu este întotdeauna susținută de ceea ce se întâmplă pe scenă. Iată însă că mă văd acum în situația [...] Citește în continuare
În anul 2014, regizorul Radu Afrim monta, împreună cu actorii Trupei “Tompa Miklós” de la Teatrul Național din Târgu Mureș, spectacolul intitulat Castingul Dracului, al cărui suport dramaturgic ne era pezentat drept creație colectivă a tuturor celor care își aduceau contribuția la montare. Sigur, regizorului îi revenea, la urma urmei, partea leului, el asumându-și și [...] Citește în continuare
O spun de la început. Romeo și Julieta, spectacolul pe care atât de prețuitul, uneori chiar răsfățatul regizor Yury Kordonsky l-a pus în scenă la Sala Studio a Teatrului Național din București este ceea ce se cheamă simplu și pe românește o cădere. O ratare fără drept de apel. Așa cum numai marilor regizori li [...] Citește în continuare
Mi-am mai amintit în urmă cu ceva vreme într-una dintre cronici de marele și regretatul critic Valentin Silvestru. Iubit, stimat, temut, socotit drept ayatollahul criticii teatrale de dinainte de 1989, masiv contestat și imund jignit după aceea, dl. Silvestru a fost, indiscutabil, ceea ce se cheamă un constructor. Lui i se datorează bazele sistemului festivalier [...] Citește în continuare
Cum regizorul Victor Ioan Frunză montează mult și peste hotare, este foarte probabil ca spectacolul cu Livada de vișini, pus în scenă la Teatrul bucureștean Metropolis, să nu însemne prima lui întâlnire cu literatura dramatică cehoviană. Este însă cum nu se poate mai posibil ca sus-numita montare să fie prima realizată de regizor într-un teatru [...] Citește în continuare
După câteva spectacole regizate la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca dintre care cel mai izbutit mi se pare a rămâne Breaking the Waves (a mai montat acolo Moartea unui comis voiajor și Un tramvai numit dorință), regizorul american Tom Dugdale poposește la Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timișoara. Acolo unde propune în [...] Citește în continuare
