Atâta timp cât îmi voi păstra convingerea că, înainte de orice, un spectacol de teatru înseamnă un act de cultură, că principala menire a artei Thaliei este de aceea de a ne îmbogăți cultural, mental și sufletește, că mergem la teatru îndeosebi pentru a afla și astfel ceva mai mult despre noi și despre lumea [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Trăind în plin avânt al gadget-urilor şi al mediilor virtuale ne grăbim pulsul şi ne luăm la întrecere cu timpul. Fugim din ce în ce mai repede în speranţa că îl putem păcăli. Şi lăsăm să treacă pe lângă noi experienţe, sentimente şi întâlniri. Suntem tot mai agitaţi, nu mai e vreme decât pentru task-uri [...] Citește în continuare
Dincolo de orice fel de considerații referitoare la valoarea intrinsecă a spectacolului Sufocare (Jurnalul unui sinucigaș) montat la Teatrul „Regina Maria” din Oradea de regizorul Ovidiu Caiță, spectacol având la bază o adaptare proprie după relativ celebrul roman al scriitorului american Chuck Palahniuk, mi se pare nu lipsit de importanță să revin asupra a două [...] Citește în continuare
Sunt ani buni de când la Bacău, în fiecare primăvară, sunt martoră la acest frumos festival de monodramă, care, e-adevărat, și-a modificat numele, și-a mai schimbat pe ici, pe acolo, regulile, și-a schimbat directorii și selecționerii, dar s-a încăpățânat să reziste. Se întâmplă întotdeauna primăvara, uneori prinzi o zăpadă întârziată, alteori liliac înflorit, alteori e [...] Citește în continuare
E bine să mergi la teatru. E un act de cultură. E un gest care te scoate din rutină. E un eveniment. E frumos. Într-o capitală trâmbiţat europeană în care la capitolul acte de cultură intră de-a valma, în acelaşi tabel, o seară la operă şi sprijinitul meselor de plastic de la festivaluri ale paielor [...] Citește în continuare
Chip de foc este una dintre primele piese ale unui scriitor de literatură dramatică devenit astăzi celebru – Marius von Meyenburg. Nu știu cum a fost receptat textul cu ocazia premierei absolute care a avut loc în Germania în anul 2001. Îmi amintesc însă că montarea din anul 2004, de la Teatrul Odeon, semnată regizoral [...] Citește în continuare
Suspansul este un ingredient secret. O perdea care tremură în noapte, un ceainic care şuieră, o scurgere a unei căzi, câteva acorduri sacadate şi ascuţie şi gata o atmosferă care să chircească şi o inimă de leu. Cine e criminalul? Întrebarea care transformă în copii inocenţi orice matur aflat în faţa unei cărţi sau a [...] Citește în continuare
În urmă cu mai bine de un an, în debutul cronicii consacrate spectacolului intitulat București, instalație umană de la ArCuB, citam un fragment dintr-un interviu acordat de regizorul Radu Alexandru Nica criticului de teatru Monica Andronescu. A apărut în revista Yorick în martie 2014. Făceam apel la o afirmație tranșantă, aceea în care regizorul declara [...] Citește în continuare
Bunătatea a devenit o calitate alterată de percepţie, mode şi viteza grăbită a vieţilor noastre. A fi bun azi e destul de diferit de bun-ul de ieri. Bun înseamnă să te descurci, să te adaptezi, să te strecori, de ce nu – să te fofilezi, să reuşeşti cumva, indiferent de mijloace, să îi laşi în [...] Citește în continuare
În anul 2010, regizorul Andrei Șerban monta la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca spectacolul intitulat Strigăte și șoapte, la baza căruia se afla un scenariu dramatic inspirat de filmul omonim al altui mare creator. Nimeni altul decât regizorul de teatru și de film Ingmar Bergman. Șase ani mai târziu, la Teatrul Național Mihai Eminescu [...] Citește în continuare
Destinul ciudat pe care l-a avut Aleksandr Vampilov, mort la doar 35 de ani, înecat în Lacul Baikal, și-a pus cumva amprenta și asupra textelor sale. N-a apucat să scrie mai mult de zece ani, dar în acești zece ani a creat piese care l-au impus în rândul celor mai importanți/jucați dramaturgi contemporani. Că destinul [...] Citește în continuare
Departe de a fi doar o comedioară burgheză, cum a fost montat adesea, „Totul în grădină” – un text pe care Edward Albee l-a adaptat după versiunea lui Giles Cooper, transformându-l într-un succes pe Broadway, la sfârșitul anilor ’60 – cunoaște acum, în versiunea lui Victor Ioan Frunză, de la Teatrul de Comedie o reinterpretare [...] Citește în continuare
Nu e deloc întâmplător că în teatru la început de toate stă cuvântul. Sună cunoscut, nu-i aşa? În creaţia iluziei la fel ca în Cartea Creaţiei, cuvântul nu poate fi întâmplător. Textul, scenariul pe care se construieşte spectacolul e punctul fix care poate ridica sau răsturna lumea pe care spectatorii acceptă să o vadă pe [...] Citește în continuare
Extrem de curajoasă decizia Teatrului „Regina Maria” din Oradea de a introduce în repertoriu spectacolul cu piesa Plaques &Tangles a scriitoarei britanice Nicola Wilson. Titlul scrierii, excelent tradusă în limba română de actorul Ionuț Grama, s-ar traduce Noduri și plăci. Atâta doar că el face referire la o chestiune științifică ce ține de felul în [...] Citește în continuare