Cred că cea mai grosolană greșeală de interpretare ce se poate comite în privința piesei Martiri, unul dintre best-seller-uri din creația dramaturgului Marius von Mayenburg, este de a vedea în ea surprinderea confruntării dintre credința religioasă și concepția atee. Benjamin, băiatul care aproape peste noapte devine pentru toți cei din jur un adolescent-problemă, mai întâi [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Spectacol ușor imperfect, din punctul meu de vedere, poate și fiindcă nu avea cum să fie altfel de vreme ce este montat după o piesă shakespeariană imperfectă (Haig Acterian scria că această comedie care face elogiul iubirii dificile “are toate defectele lucrării anterioare – Henric IV n.m. M.M.- și toate calitățile celor viitoare”), Mult zgomot [...] Citește în continuare
Hai să încercăm un joc. Închide ochii și imaginează-ți că am ajuns în țara ultimului dintre ultimele războaie! Suntem doi copii care își dau întâlnire pe ruinele unui fost oraș, unde, printre dărâmături și praf, găsim bucuria unei reprize de fotbal, unde putem să învățăm să ne legăm șireturile unul celuilalt, unde frica a dispărut [...] Citește în continuare
În relaţia dintre un spectator şi spectacolul la care participă există şansa unei nepotriviri de caracter, la fel ca într-un cuplu. Receptarea unui act teatral nu este doar o privire leneşă, relaxată, lipsită de responsabilitate, asemeni unei ore petrecute pe canapeaua de acasă, zappând printre canale de ştiri, documentare, meciuri şi multe reclame. Odată transpus [...] Citește în continuare
Am mai făcut și cu alte ocazii observația că Visul unei nopți de vară este astăzi, în spațiul teatral românesc, desigur, cea mai jucată dintre toate piesele purtând ilustra semnătură a lui William Shakespeare. Motivele? Mai întâi, poate, fiindcă majoritatea personajelor este reprezentată de tineri. De aici și veselia care caracterizează piesa, încă din primele [...] Citește în continuare
Nu, nu pentru că e un spectacol politic este „Richard al III-lea”, în regia lui Andrei Șerban, o montare de referință care va rămâne cu siguranță în istoria teatrului. Și asta în primul rând pentru că e o mare diferență de la acea perioadă în care Lucian Pintilie punea în scenă celebrul „Revizorul”, spectacolul interzis, [...] Citește în continuare
Consecvent preocupării de a explora feluritele aspecte și straturi ale prezentului, dramaturgul Székely Csaba abordează în cea mai recentă dintre piesele sale sau poate doar ultima care a văzut luminile rampei complicatele relații dintre un trecut neasumat și nedecontat în întreg ansamblul hidoșeniei sale și prezentul care se răzbună. Piesa se numește Nu regret nimic, [...] Citește în continuare
Universalitatea unei opere se probează în timp. Shakespeare e contamporanul nostru indiferent că Hamlet vorbea la celular alaltăieri acum câţiva ani sau face instastory-uri azi. Şi Cehov ne e contamporan şi Ibsen şi Eschil, Sofocle şi Euripide cu puţin efort creativ. Dar pentru ca toţi aceşti domni să ne fie nouă buni prieteni şi să [...] Citește în continuare
La zece ani după ce Nora lui Ibsen își părăsea soțul, trântind zgomotos ușa Casei cu păpuși și în același an (1889) în care Strindberg scria una dintre cele mai cunoscute piese ale sale, Domnișoara Iulia, marele romancier rus Lev Nikolaevici Tolstoi publica o superbă povestire intitulată Sonata Kreutzer, al cărei titlu, preluat ad litteram [...] Citește în continuare
Sintagma-titlu aparține lui Romulus Boicu, semnatarul scenografiei noii premiere a Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, „Și liniștea are puls”, în regia lui Horia Suru. Adaptând piesa britanicului Brad Birch, cu concursul esențial al coregrafei (care semnează și ilustrația muzicală) Sophie Duncan (conațională a dramaturgului), regizorul schițează portativele unui blues al condiției umane, mergând mai [...] Citește în continuare
Obişnuinţa poate fi un duşman redutabil. Din obişnuinţă ajungi nefericit, din obişnuinţă ajungi nemulţumit, totul pare a fi anapoda şi nu ştii de ce oare. Parcă nimic nu e la locul lui, parcă nimic nu prea mai are haz, banalitatea zilelor le uniformizează pe toate într-o păcătoasă de obişnuinţă mortală. Lucrurile care ne devin obişnuinţe [...] Citește în continuare
Către sfârșitul anilor ’80, Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (AICT) a organizat, pe parcursul a mai multor zile o dezbatere pe tema contemporaneității lui Shakespeare. Gândită, inițial, drept un un omagiu adus teatrologului polonez Jan Kott, autorul celebrului eseu Shakespeare – contemporanul nostru, sesiunea a analizat felurite aspecte ale contemporaneității lui Shakespeare. Actele respectivului [...] Citește în continuare
O epavă a unei mașini arse, un pian mistuit de foc, o canapea carbonizată. Mai multe spații ale capitalei austriece sugerează la prima vedere acte de piromanie. Incendiatori în centrul Vienei? La o privire mai atentă, obiectele distruse se dovedesc a fi instalații teatrale ca preludiu la o premieră: regizorul maghiar Viktor Bodó pune în [...] Citește în continuare
Ce poate fi mai simplu pentru un procuror criminalist decât să hotărască trimiterea în judecată a unei persoane care, având calitatea de suspect, într-un proces de matricid, își recunoaște de la bun început fapta? Sigur, mai sunt câteva formalități de îndeplinit, este absolut obligatorie o expertiză psihiatrică, îndeosebi atunci când cel bănuit că a săvârșit [...] Citește în continuare
