Mi-e greu să spun în ce măsură scenariul dramatic pe care se bazează spectacolul intitulat Casa cu suricate, a cărui premieră a avut loc zilele trecute la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, este fidel textului cehului David Drábek. Scrierea originală a fost, pesemne, o tentativă de rescriere, din perspectiva contemporaneității noastre, a celebrei piese [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Într-o cronică pe care am consacrat-o minunatei montări cu Deșteptarea primăverii înfăptuită în anul 2007 de regizorul Victor Ioan Frunză la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, îmi exprimam nedumerirea față de inexplicabila reticență a instituțiilor noastre de spectacol față de literatura dramatică a lui Frank Wedekind. Anii au trecut și lucrurile s-au schimbat într-o oarecare [...] Citește în continuare
Instinctele sunt fondul comun care nivelează conştiinţe, morală, conduite ireproşabile şi corup, în numele umanităţii noastre necenzurate, minţi şi suflete de-a valma. Credincioşii le numesc ispite şi se luptă să nu le cadă în păcatul de a le da ascultare. Din punct de vedere legal sunt bine reglementate pedepsele pentru crimele care pot fi comise [...] Citește în continuare
Viciul este cea mai vinovată dintre plăcerile omeneşti. Un cuvânt rece, cu rezonanţă metalică; scurt, ascuţit şi periculos. Cu toţii ne scuipăm în sân de deochi, de cele mai multe ori cu falsă pudoare, atunci când este pomenit, dar cu toţii îl îmbrăţişăm mai pe ascuns, mai cu voluptate, mai inocent sau de-a dreptul maladiv. [...] Citește în continuare
„Desigur, era foarte măgulitor pentru un tânăr de 22 de ani să primească asemenea orații din partea compatrioților săi”. Mărturisea în 1857 Vasile Alecsandri reamintindu-și debutul său în dramaturgie din 1844, debut săvârșit cu piesa Iorgu de la Sadagura. Piesă pe care în ceea ce rămâne peste ani cea mai bună cercetare a literaturii dramatice [...] Citește în continuare
Adesea salvatorul, deși incompletul site Regizor caut piesă, înregistrează numele dramaturgului german Falk Richter cu opt titluri de piese, dintre care una singură, Complexitatea apartenenței, a fost montată în România de regizorul Radu-Alexandru Nica, la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Internetul mă ajută să aflu că Falk Richter, astăzi ajuns la vârsta maturității (este [...] Citește în continuare
Binele şi frumosul sunt banale. Un erou splendid, călare sau nu pe un cal alb, cu mantie sau armură strălucitoare, plin de calităţi şi prea lipsit de orice defect, impecabil, moral, la braţul căruia se află o eroină la fel de splendidă, plutind, parcă într-o lumină albă, suavă şi virtuoasă, păşind pe un pat de [...] Citește în continuare
Indiferent că este vorba despre scrierile lui Tudor Mușatescu, Mihail Sebastian, Alexandru Kirițescu sau Mircea Ștefănescu (și nu citez decât numele cele mai celebre), dramaturgia românească „prinde” și astăzi grozav la publicul de teatru. Piesele lor sunt atât de bine scrise, cu o arhitectură aproape imbatabilă, cu replici savuroase, încât nu au nevoie de prestidigitații [...] Citește în continuare
Şcoala este acel micro-univers în care, teoretic, ar trebui să ne simţim protejaţi. E primul contact cu un soi de simulare a vieţii care ne aşteaptă dincolo de gradul curţii cu teren de fotbal, coşuri de baschet şi groapă cu nisip. Primim responsabilităţi şi informaţii care, teoretic, ne vor ajuta să devenim cineva independent şi [...] Citește în continuare
Nici urmă de caiet-program, nici măcar o biață fițuică care să conțină numele actorilor din distribuție la reprezentația cu piesa Capcana lui Hamlet, pretins o adaptare după o scriere intitulată Uciderea lui Gonzago a bulgarului Nedialko Yordanov, din seara zilei de 10 aprilie 2019. Reprezentație la care am luat parte plătindu-mi conștiincios biletul. Cercetând mai [...] Citește în continuare
În weekendul care a trecut, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț a oferit un model de normalitate care în destule alte locuri ar ține de performanța rară sau de accidentul fericit: patru spectacole, toate cu testul excelenței trecut cu brio (două de anul acesta – „Steaua fără nume” și „Mult zgomot pentru nimic” –, unul de [...] Citește în continuare
Nebunia pe scenă pare a fi una dintre cele mai ofertante teme pentru un actor. Contorsionările unei minţi abătute de la ceea ce acceptăm a fi normal îţi dau posibilitatea de a te juca destul de lejer cu forma de expresie, cu ritmul, cu grimasele, cu tonurile vocii, cu membrele, cu privirea; o plajă largă [...] Citește în continuare
Odată cu spectacolul cu piesa Las Meninas, pus în scenă la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, acolo unde și-a câștigat dreptul de a monta ca urmare a unui concurs „pe bune”, deschis eminamente tinerilor regizori (scuze, concursul a fost deschis tinerelor regizoare și tinerilor regizori, asta ca să nu sară iar ca arse feministele [...] Citește în continuare
Partiturile muzicale, reţetele premiate cu stele Michelin sau schiţele unui arhitect nu pot se lasă prea uşor reinterpretate dacă rezultatul vizat caută acelaşi efect precum intenţia autorului. Iar de cele mai multe ori efectul vizat este un succes. Piesele de teatru, indiferent de cât de mici sau mari ar fi ele, cât de „capodopere”, sunt, [...] Citește în continuare
