Includerea spectacolului „Solitaritate” al Gianinei Cărbunariu în secțiunea „Teatrul de mâine” a Festivalului Național de Teatru a stârnit o furtună de discuții, care era cât pe ce să culmineze cu neprezentarea producției la București. Regizoarea n-a dorit ca numele să-i fie asociat cu FNT, secțiunea „Teatrul de mâine” a nemulțumit-o din diverse motive exprimate în [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
După câteva spectacole reușite, printre care „Ce zile frumoase!” de Samuel Beckett la UNTEATRU București, regizoarea Sânziana Stoican montează la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila un text al lui Evgheni Grișkoveț, unul dintre cei mai în vogă dramaturgi contemporani din Rusia, un dramaturg cu un stil pe gustul publicului din România, propunând un amestec de [...] Citește în continuare
„Marchizii, preţioasele, încornoraţii şi doctorii au îndurat, fără a face vâlvă, să vadă cum i-am oglindit, ba chiar s-au prefăcut că îi distrează şi pe ei, ca pe toată lumea, portretele pe care li le-am alcătuit.” În schimb, clericii au luat-o drept „o crimă pe care n-au cum să mi-o ierte şi s-au înarmat cu [...] Citește în continuare
Spectacolul „Un tramvai numit dorinţă”, în regia lui Andrei şi Andreea Grosu, de la UNTEATRU, a primit premiul Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru în cadrul recent încheiatei ediţii a Festivalului Naţional de Teatru. Inclusă în secţiunea mult discutată „Teatrul de mâine”, montarea de la UNTEATRU este mai mult decât un spectacol coerent şi bine [...] Citește în continuare
Ne tot încăpăţânăm să pierdem scrisori. Din când în când punem jos tastatura, dăm log-out de pe Facebook, punem şi mobilul pe silent şi ne apucăm de scris depeşe cu plaivasul. Când învăţam la şcoală despre cheia de boltă a dramaturgiei autohtone, capodopera lui Caragiale – geniul teatrului românesc – chiar credeam în forţa acestui [...] Citește în continuare
De ce am avut tot timpul senzaţia că regizorul visează – da, el însuşi – visele lui Swedenborg? Am visat, la rându-mi, fabuloase întâmpălări ştiinţifice, filosofice, mistice… Am participat la un spectacol care, printr-un parşiv efect de distanţare, se preface că îţi povesteşte despre viaţa şi opera lui Emanuel Swedenborg, dar, de fapt, te atrage [...] Citește în continuare
– Tu mergi la Solidaritate? – Vrei să zici Solitaritate, spectacolul Gianinei Cărbunariu, de la Sibiu? – Aşa, cum îi spune, da. – Nu doar că merg. Mă duc să-l revăd! “Cum îi spune” e simptomatic. O altă formă a lui “Lasă, bă, că merge-aşa”. O literă, un “d”, un “t”, ce importanţă are? Ne-am [...] Citește în continuare
E târziu, oaspeţii sunt obosiţi, zilele de petrecere şi-au pierdut şirul, e cazul să mergem acasă. E ceasul al 12-lea, din a 12-a noapte. Aşa că mai e timp de un ultim joc – cel de-a dragostea, de-a îndrăgosteala, de-a îndrăgostiţii. Indiferent de gen, persoanjele sunt invitate să intre în scenă şi să iubească. Poate [...] Citește în continuare
În secțiunea „FNT vă mai recomandă”, joi, 31 octombrie, de la ora 21.00, a fost inclus spectacolul „Nostalgia 53”, realizat de Crista Bilciu. Și dacă joi seara nu v-ați programat deja un alt spectacol din Festivalul Național de Teatru, nu ezitați să mergeți pe Carol 53, la imobilul unde se joacă „Nostalgia 53” (după textele [...] Citește în continuare
Locuri, timpuri, oameni și întâmplări. Sau, ca să fim corecți, neîntâmplări ce încremenesc în chipuri de piatră nefericirea omului care vrea să se împlinească în altă parte. „Viața e în altă parte“, își intitula Milan Kundera, faimos emigrant praghez la Paris, romanul despre eșecul unei generații, folosind un slogan al sorbonarzilor revoltați din mai 1968. [...] Citește în continuare
Să fim inteligenţi! Adică subtili. Adică abstracţi. Sofisticaţi. Arta nu e o troacă din care să mănânce toţi porcii. Arta e rezervată puţinilor aleşi. Ea se adresează conştiinţelor superioare şi, de cele mai multe ori, a devenit de neînţeles. Dar eu vreau să înţeleg. Mă încăpăţânez să stau la masă cu minţile luminate şi vreau [...] Citește în continuare
Dacă m-aş lăsa tentată de plăcerea de a folosi termeni encomiastici, căreia cu toţii îi picăm în plasă – unii pe faţă, alţii la adăpostul unui trâmbiţat obiectivism –, aş putea califica spectacolul „Tartuffe sau Impostorul”, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, care a avut de curând premiera la Teatrul Metropolis, printr-o [...] Citește în continuare
Ultimele zile au zvârcolit pur şi simplu spaţiul virtual autohton cu discuţii care mai de care mai aprinse. “Teatru comercial” versus “teatru de artă”, “săli pline” versus “săli goale”, “marele public” versus “receptori specializaţi” şi aşa tot mai departe. Ultimele luni nu au fost nici ele scutite de bătălia inegală dintre “teatrul de stat” şi [...] Citește în continuare
Să râzi din toată inima. Aproape până la lacrimi. Să te bucuri de fiecare moment al spectacolului şi să aplauzi la scenă deschisă pentru că nu poţi face altfel. Să urmăreşti fiecare mişcare pe care un actor o face şi să înţelegi că gestul care îţi atrage privirea într-un cinematografic trans înainte, până la detaliu, [...] Citește în continuare
